Doamna T. apare în emisiuni televizate aproape seară de seară. Nu e parlamentar, nu e politician, nu e analist politic, dar a fost, sau mai este, cadru didactic. Are o pasiune de nestăvilit de a apărea ”pe sticlă”. De regulă, când vorbeşte, o face întrerupând colegii de platou. Dacă este întreruptă, ridică tonul, gesticulează cu mâinile prin aer sau ţipă. Dacă nu se face auzită, vorbeşte în paralel cu vecinul său.
Cel mai mult îi plac subiectele politice. Referindu-se la posibila rupere, în opinia unora, a USL-ului, doamna T. spune: ”PSD loveşte la PNL, iar PNL loveşte la PSD”, râzând satisfăcută în legătură cu marea sa descoperire. Biata limbă română! Pe o asemenea afirmaţie s-ar putea supăra şi autodidactul Marian Vanghelie, dar şi unele europarlamentare cu nume sonor.
Cu ochii cât cepele, mai constatăm că doamna T., la cei vreo 60 de ani ai săi, se prezintă decoltată, cu umerii şi omoplaţii goi, rivalizând cu o moderatoare frumoasă, tânără, îmbrăcată la fel. La un moment dat, simte că o mănâncă pielea în zona omoplatului drept. Aflată pentru câteva secunde pe întreg ecranul, o vedem cum se scarpină îndelung până când mâncărimea dispare. În timpul scărpinatului, îmi amintesc de o formaţie de muzică uşoară care i-a dedicat o melodie, în care apare cuvântul ”penibilă”, dar mai bine tac...
Tot domnia sa afirmă, în limba română, că a citit ”câţiva kilometri de cărţi” (s.a. îţi vine să întrebi: cărţi culcate, sau în picioare?), vrând să dea cu tifla unui miliardar cu mai puţine lecturi, cu care se ceartă la televiziune ”ca la uşa cortului”. Pe miliardarul care face greşeli de exprimare până la urmă îl ierţi, deoarece acesta precizează că ”nu prea le am eu cu cartea”, în timp ce doamna T. se erijează într-un fin intelectual. În plus, miliardarul te face să râzi, pe timp de criză, gratis, fără să plăteşti bani ca la spectacolele de comedie, unde biletele
