De două zile mă chinui să-mi scriu articolul acesta. La început, nu-mi găseam un subiect literar sau cultural în sens larg pe care să-l abordez. Apoi, au început să vină subiectele, dar n-am fost în stare să scriu despre vreunul dintre ele, dintr-un fel de sentiment al zădărniciei. Sub înţeleapta conducere Băsescu-Boc, totul pare să se prăbuşească, iar mie îmi arde de poezie şi alte delicatese. Sigur, nu e prima oară cînd mă întîlnesc cu asemenea senzaţii, dar nu cred să se fi prelungit vreodată atît de mult. Aşa că m-am gîndit să abordez un subiect politic, ceea ce mi s-a întîmplat foarte rar în acest spaţiu, pe care îl socotesc cumva de refugiu din calea răutăţilor acestei lumi. Bun, un subiect politic, dar despre ce anume? Despre pisica arătată dlui Blaga prin jocul de sunete, lumini & elicoptere din actuala vameşiadă, am scris. Despre contractele pentru săli de sport şi piscine rurale, acordate de dna Vuitton-Udrea ca un fel de ajutoare sociale pentru firmele de partid, am scris. Despre guvernarea preşedintelui asupra premierului şi a FMI asupra preşedintelui, iar am scris. Despre activarea aripilor şi aripioarelor din PDL şi părţile tari şi albe ale USL, am scris. Cum s-ar spune, am scris despre toate marile subiecte ale zilei, la diversele rubrici pe care le susţin săptămînal. Am scris fără folos, de bună seamă, şi singurul motiv pentru care nu mă simt frustrat este acela că toţi comentatorii, analiştii&canaliştii, jurnaliştii şi liber-schimbiştii sînt exact în aceeaşi situaţie. Poate niciodată, de douăzeci şi ceva de ani încoace, în România n-a sunat mai potrivit vorba „cîinii latră, caravana trece“. Nu cred că e nevoie să mai precizez cine-s cîinii şi a cui e caravana! Dacă tot m-am ocupat, după puterile mele, de marile subiecte politice ale zilei, poate că n-ar fi rău să mă ocup acum de un subiect mic, chiar mărunţel, aşa, mai pe potriva Croitoraşului