Decizie: umplu această pagină cu discuţia a două filme, de naţii extrem de diferite, dar nici unul fără o tuşă de multiculturalism, ambele care mi-au căzut extrem de bine şi încerc să forţez o legătură între ele. Le iau în ordinea vizionării (mele) şi construiesc din ele o ghicitoare contrapunctală (v-aş ruga să nu vă uitaţi în josul paginii, şi totuşi ea vă aparţine. În Carta Drepturilor Cititorului apare dreptul de a sări capitole şi de a începe cu sfîrşitul). Ştiindu-mi "orientarea ideologică", vă veţi mira poate că îmi place primul, pentru că există puţine elemente ale machismului - varianta hard core - care să nu figureze în vocabularul lui: de la o variantă primitivă a cultului penisului, la forţa brută ca metodă de convingere la baia de sînge tradiţională, şi pînă la tratarea femeii ca un accesoriu al unui statut social în paralel cu dispreţuirea ei la sînge. Ce să mai zic că unicul personaj feminin e greu de numit personaj: o biată schiţă, se ţine doar în nişte replici şubrede şi în cîteva mimici contextuale stoarse cu greu de biata actriţă, oricum cam necunoscută (şi deci cam carne de tun, şi pentru regizor, şi pentru scenarist). Numărul 2 e un revers complet al medaliei: există o protagonistă care ocupă lumina rampei şi ţine aproape tot filmul, 80% definibil ca studiu de personaj. Complexitatea domnişoarei se reliefează minimalist, mai mult prin tăceri, priviri, gesturi decît prin vorbe. Se confruntă zilnic cu abuzul - şi pînă la acest film aproape uitasem cîte forme poate îmbrăca el - căruia îi aplică rezistenţa (acerbă) prin fotografie. E singură împotriva tuturor şi fiecare are cîte o intenţie proprie pentru a o utiliza, nimeni n-o ia în serios ca persoană/ individualitate/ creier&inimă. Violenţa izbucneşte o singură dată, frust şi extrem de puţin vizibilă (dar golul care o acoperă e mult mai relevant şi mai percutant decît "arătarea"), coincizînd cu cli