Cum se pot limita încălcările prea dese ale deontologiei și normelor profesionale într-o meserie așa de influentă cum e jurnalismul?
Pe FreeEx, rețeaua de dialog a jurnaliștilor, s-a iscat de curând o discuție animată despre necesitatea unei legi a presei în România. Totul a plecat de la revolta realizatorului TV Vlad Petreanu, exasperat de indecența tabloidă în abordarea morții regizorului Sergiu Nicolaescu. „E o isterie media ce nu s-a pomenit în jurul acestui eveniment, isterie în care au fost abandonate fără ezitare şi fără regret toate regulile profesionale şi de bun-simţ... Presa nu este, fireşte, un corp de academicieni, aşa cum nici talk-show-urile nu sunt proiecte de cercetare ştiinţifică, dar, de data aceasta, chiar au fost depăşite toate limitele. E nevoie să fie discutată şi adoptată o lege a presei, care să cureţe şi să salveze, până la urmă, acest domeniu care se scufundă în mizerie şi derizoriu (dacă mai e ceva de salvat). Breasla asta a jurnaliştilor are nevoie de o lege a presei, chiar dacă se împotriveşte cu înverşunare ideii, de ani de zile – o lege care să filtreze accesul în meserie, să impună sancţiuni pentru cei care-i încalcă regulile şi, în general, să reglementeze, în fine, un domeniu pe care jurnaliştii n-au reuşit să şi-l autoreglementeze de două decenii încoace“, susține jurnalistul pe blog.
Dezbaterea nu e nouă, dar nici terminată nu e. Marii susținători ai unor reglementări legislative de presă au fost în toate timpurile politicienii. Ori de câte ori li s-a urcat sângele la cap că jurnaliștii își îngăduie prea mult, că își bagă nasul în treburile, dar mai ales în afacerile lor, au ouat câte o lege fantezistă. Să ne amintim: în 1992, senatorul PRM Vasile Moiş şi senatorul PDSR Ion Plătică au depus un proiect care obliga redacțiile să trimită ziarul pentru aprobarea difuzării „prefecturii judeţene şi i
