În ultimele zile, doi politicieni ai principalului partid din opoziție, apropiați președintelui Vasile Blaga, au vorbit despre o posibilă relație a Partidului Democrat Liberal cu Partidul Național Liberal.

Vicepreședintele Cezar Preda, unul dintre adversarii declarați ai președintelui Traian Băsescu a spus verde : „Nu exclud sub nicio formă PNL din viitoarea construcție de centru dreapta”. Aceasta după ce prim-vicepreședintele PDL Dorin Florea declarase că „pentru a oferi românilor alternativa unei Drepte puternice este nevoie de discuții inclusiv cu PNL”.

Chiar și cel devenit principalul favorit la statutul de candidat al PDL în alegerile prezidențiale de anul viitor, prim-vicepreședintele Cătălin Predoiu, a anunțat la un post de televiziune că „ce se întâmplă în perspectivă cu PNL poate fi foarte interesant dacă el revine la politici de dreapta, dacă își schimbă conducerea, dacă își asumă o serie de valori de dreapta”. Joi, 7 noiembrie, 2013 însuși președintele Vasile Blaga a ținut să precizeze într-un interviu că nu a purtat negocieri cu PNL pentru că „numai în visele lui Antonescu acest partid mai e de dreapta”. Președintele PDL a dat și câteva exemple, toate din domeniul economic, prin care a dorit să demonstreze că PNL nu își onorează (auto)titulatura de partid de dreapta.

Ce scot în evidență toate aceste luări de poziție venite de la vârful Partidului Democrat Liberal, într-o succesiune foarte rapidă? Este clar că în PDL problema este intens discutată. Și este la fel de clar că ea nu este deloc atât de clar tranșată cum ar vrea să o sugereze președintele Vasile Blaga.

Între rezervele pe care le manifestă față de o posibilă apropiere de PNL, nici Vasile Blaga (aș zice, firesc), nici Cătălin Predoiu (de neimaginat) nu au invocat una esențială: acțiunile acestui partid îndreptate împotriva statului de drept, începând cu vara anului trecut! Apr