Scriitorul Mircea Mihăieș vorbește, într-un interviu acordat exclusiv pentru www.adevarul.ro, despre noua sa carte, apărută la Editura Polirom: „Ce rămâne. William Faulkner și misterele ținutului Yoknapatawpha“.

adevarul.ro: Domnule Mircea Mihăieș, care este cea mai puternică motivație, care v-a împins să scrieți această carte?

Mircea Mihăieș: Inițial, voiam să scriu o carte al cărei titlu de lucru era „William Faulkner, romancier și bețiv". N-am fost înzestrat cu harul băutului, așa că pentru mine această divină ocupație s-a aflat mereu sub pecetea tainei. Priveam fascinat, încă din copilărie, oamenii adăstând cu orele prin restaurante, pe terase, în grădini de vară și îngurgitând cantități incomensurabile de lichide de diverse culori - de la galben-portocaliul incert al berii, la maroniul dubios al unor amestecuri de rom și coniac, la transparența păstoasă a vodcii, la indescriptibilul „șpriț"-urilor date pe gât cu fals-solemnă responsabilitate. Vedeam în acele ocupații și în acei oameni îndeletniciri și ființe privilegiate.

Neavând în imediata apropiere pe nimeni din această categorie (nici tatăl meu, nici unchii mei nu erau băutori), nu intuiam și reversul medaliei - frustrările, tensiunile, scandalurile și violența care însoțeau adeseori îndelungatele libații.

Aveam, prin urmare, o percepție idealizantă, un fel de dyonisionism naiv și sentimental, în privința băuturii. Când am citit, în timpul facultății, prima biografie a lui William Faulkner și am aflat despre nenumăratele lui beții, am tresărit încântat: iată un personaj fascinant nu doar prin felul în care scrie, ci și prin felul de a trăi! Cred că atunci a apărut ideea unei cărți în care să urmăresc relația dintre alcool și creație, așa cum mi se părea că ar funcționa la Faulkner.

Din păcate, acea carte n-a putut fi scrisă, deoarece nu există decât puține secvențe în care alcool