Săptămâna aceasta am inaugurat o rubrică specială, la care am tânjit mult timp: moda străzii.

Îmi vin în minte numeroase exemple de personaje care mi-au atras privirea pe stradă, fie pentru modul în care şi-au combinat hainele, fie pentru cel în care şi-au asortat accesoriile. Inedite toate. De fiecare dată când îmi aduc aminte, apare regretul de a nu-i fi imortalizat într-o poză pe care să o vadă şi restul lumii.

Moda străzii nu este o chestiune atât de superficială pe cât ar părea la prima vedere. În definitiv, moda s-a născut ca o expresie a felului în care ne „purtăm" zilele. Iar moda străzii spune tot despre felul în care se „poartă" oamenii oraşului sau chiar ai ţării tale. Deosebim englezii de italieni, la prima vedere, numai datorită stilului lor. Englezii sunt dispuşi să încerce tot soiul de combinaţii trăsnite, în timp ce italienii aduc cu sine aerul acela elegant care i-a consacrat în modă.

Rubrica „Moda străzii" (pagina 82) vine ca un argument în favoarea românilor. Am auzit de prea multe ori că românii nu ştiu să se îmbrace, iar generalizarea asta mă exasperează. Există destui români care nu evocă starea economică a ţării prin hainele lor, ci o atitudine sănătoasă faţă de importanţa imaginii lor. Există destui români creativi care-şi exprimă personalitatea prin garderoba lor, fără să apeleze la branduri celebre. Am întâlnit cupluri de tineri asortaţi până la rama ochelarilor, dar şi doamne cochete şi extravagante, chiar dacă trecute de prima tinereţe. Sunt curioasă ce o să descopăr de acum înainte pe străzile ţării.