Timp de două decenii i-au trecut prin mână mii de volume. Se simte ca acasă printre rafturile cu romane şi n-ar da slujba de librar nici pentru una la Ministerul Culturii.

Dragostea pentru meseria de librar s-a format când a ales să studieze Liceul Pedagogic, unde s-a pregătit la filologie-istorie. După absolvire şi-a găsit un post la o librărie din oraş, la raionul de cărţi, unde trebuia să vândă cât mai multe volume. „M-a încântat postul pentru că-mi plăcea să citesc. Iar slujba de vânzătoare în librărie mi-a deschis accesul la o serie de cărţi, care erau mai greu de găsit la acea vreme“, a povestit femeia.

Amintiri din comunism

Ca librar a prins doi ani de comunism. Multe din cărţile bune şi căutate de cititori se vindeau condiţionat cu volume care nu aveau deloc căutare şi pe care altfel nu le-ar fi cumpărat nimeni.Femeia încerca să fie, însă, amabilă cu clienţii fideli şi le mai facilita accesul la cărţile preferate fără să mai fie obligaţi să plătească şi pentru „Al Doisprezecelea Congres“ sau pentru „Realizări ale socialismului în ultimul cincinal“. „Cine ţinea mult să aibă o anumită carte să ştiţi că plătea şi pentru celelalte. Nu aveau ce face săracii oameni. Eu mai desfăceam acele pachete măcar pentru copiii care veneau să-şi ia o carte, care le plăcea mult, şi nu aveau bani şi pentru celelalte. Pe mulţi i-am ajutat să-şi completeze biblioteca în nişte vremuri în care cititul era aproape singurul mod de a-ţi petrece plăcut timpul liber“, spune Tamara. După 1989 a fost detaşată la o librărie care s-a vrut a fi un adevărat centru de carte pentru botoşăneni.

Acolo vindea zilnic sute de publicaţii şi volume, mai ales că începuseră să apară sau să fie reeditate cărţi care nu fuseseră tocmai agreate pe vremea comunismului. „Şi după Revoluţie oamenii au continuat să citească foarte mult. Era probabil una din priorităţile botoşăn