Din stirvul Securitatii tisneste pucioasa. Cine se atinge de el trezeste demonii adormiti in tenebrele trecutului. Cine incearca sa-i dezgroape si-a semnat condamnarea.

De fapt, pe cine a deconspirat CNSAS? Ce stim substantial in plus fata de ce banuiam acum 16 ani? Nimic precis. Totul pluteste in vag si aproximativ. Cind cineva reclama nevoia de clarificari, totul se transforma rapid in circ si cade in supremul ridicol. De exemplu, scandalul de la CNSAS. A esuat in caricatura.

Cu tot respectul pentru Ticu Dumitrescu, a gresit fatal cind si-a itit parul carunt in cadru alaturi de Turianu. Cei doi venerabili s-au jucat de-a papusile Muppets, aruncind in derizoriu o idee generoasa si un principiu. Cu legea lustratiei s-au atins cote nebanuite de absurd si grotesc.

Adica partidul unui lider de partid suspectat de colaborare la virf cu Securitatea participa activ la elaborarea unei legi menite sa curete sistemul de fosti securisti. Super. Liberalii au votat voiosi amendamentul prin care si fostii capitani de vas intra pe lista lustrabililor.

De ce n-au introdus oare nasii de tren sau capitanii de tramvaie? Din razbunare meschina, de dragul provocarii si al circului. De mici ce sint.

Legea lustratiei a invrajbit puterea. A declansat energii incredibile. Disputa se poarta insa pe chestiuni marginale. Fondul problemei, miza, esenta au disparut invaluite in groase perdele de fum.

Doua chestiuni sint vitale, restul intra la detalii. Daca din lege vor fi eliminate sintagmele Securitatea "ca politie politica" si dosare care tin de "siguranta nationala", avem o arma eficienta. Daca nu, avem o sabie de lemn pe care o tot rotim deasupra unor capete de monstru.

Cita vreme cele doua mari portite de scapare se vor afla in lege, Ticu sau Turianu sint doar doua nume si motiv de gilceava. "Politia politica