Conform anticipărilor, partida Stelei de la Vilnius n-a avut istoric: în fața unor amatori fără nume și fără veleități, băieții lui Reghecampf au cîștigat la pas, clar. Înainte însă de a lăuda succesul favoriților, suporterii roș-albaștri ar trebui să mulțumească tragerii la sorți că a scos în calea Stelei un adversar slab ca Ekranas. Anunțat victimă sigură, și-a interpretat rolul cu talent.
Deznodămîntul n-a diferit la Dinamo-Metalist în sensul în care au învins tot oaspeții, ba încă pe merit. Deși s-au străduit, “cîinii” au transpirat degeaba, determinîndu-l pe noul acționar Ionuț Negoiță să ofteze: “Acesta e deocamdată nivelul nostru”. Corect, numai că a pune degetul pe rană nu înseamnă și a vindeca rana!
Nu încape îndoială că, transformat în industrie și în business, fotbalul a ajuns să depindă de bani ca peștele de apă. Cine investește masiv își alcătuiește echipă și, mai devreme sau mai tîrziu, de regulă însă mai devreme, obține rezultate. Probabil că afirmația deranjează, iar unora li se pare de-a dreptul cinică. Cumva și e, atît că ignorarea ei echivalează cu a te mișca într-o lume în care nu prea se vorbește, ori nu se vorbește deloc, despre atașamentul pentru culorile clubului care te-a descoperit, care te-a crescut, care te-a lansat etc. Sentimentalismul a murit, la modă e mercenariatul, bine ori rău, asta-i situația.
Atît timp cît Koulibaly, Boubacar și Issa Ba, fiind liberi de contract, au aterizat în Ștefan cel Mare pe zero lei, era de bănuit că nu vor rupe gura tîrgului. Că n-au clasă, că sînt limitați, ceea ce a sărit în ochi joi. Harnici și ambițioși, nu-s capabili să spargă un anume plafon. Știind că Metalist a achitat 7 milioane de euro pentru Jose Sosa, 4,5 pentru Cleiton Xavier și 4 pentru Cristaldo, cum să-ți închipui că Dinamo, cu africanii de mai sus titulari, ar fi în stare să eli-mine for-mația ucraineană?! Doar printr-un