Organizarea unui eveniment cu totul special, la Muzeul Cotroceni, beneficiază, de fiecare dată, de o „completare“ muzicală ce se doreşte de asemenea deosebită. La început de noiembrie, s-a vernisat expoziţia sub genericul „Salonul naţional de artă decorativă“, cea de a XIV-a ediţie, realizată în colaborare cu Uniunea Artiştilor Plastici din România şi Ambasada Republicii Moldova, ce a propus o paletă diversă de lucrări semnate de creatori din generaţii diferite. Apoi, în eleganta ambianţă a sălii Cerchez, un public numeros a ascultat pagini din opere compuse de Wagner şi Verdi – omagiaţi anul acesta la bicentenarul naşterii –, abordate, în familie, de soprana Madeleine Pascu şi baritonul Ionuţ Pascu, în compania pianistului Alexandru Petrovici. Firesc, au optat pentru fragmente pe care le-au cântat şi în spectacol sau concert, la Opera Naţională Bucureşti, aşa încât, din Olandezul zburător am urmărit aria Sentei Publicitate şi duetul acesteia cu Olandezul, apoi aria lui Wolfram din Tannhauser, a doua parte a serii cuprinzând arii din Bal mascat şi duetul din Trubadurul. S-au remarcat glasurile lor generoase, ample, cu timbru calitativ, dar la soprană persistă o anume agresivitate şi o respiraţie cu probleme, precum şi stridenţa în acut, aspecte care, din păcate, afectează mai toate evoluţiile sale scenice, deşi a avut momente frumos construite; baritonul a convins că intensa colaborare din ultima vreme cu teatre din străinătate şi mai ales cu dirijori de renume şi-a pus amprenta benefică asupra manierei sale de cânt. Pe lângă faptul că a renunţat să mai forţeze vocea (dar dificultatea scriiturii din Tannhauser a determinat un efort vizibil), a rezolvat în mare măsură acutul, căruia îi lasă „libertatea“ de a se lansa cu o emisie (aproape) corectă, iar frazarea a căpătat un anume rafinament, conferind un plus de generozitate superbelor partituri, pe care în ge