Ideal este să învăţăm din greşelile altora. Istoria ne arată cât de mult seamănă prezentul cu trecutul, dar viitorul ar putea fi în mâinile noastre, dacă ştim cum să l pregătim.
Închei astăzi scurtele retrospective, în memoria celui mai faimos personaj din istoria gazelor naturale din România, Constantin Ioan Motas, cel care a pus bazele industriei de gaze şi a construit societatea gazelor la Mediaş, de la a cărei naştere se împlinesc 135 de ani (extras din lucrarea C.I. Motas - O Viata de luptă, Ed AGIR):
Guvernul N. Iorga-C. Argentoianu în intervalul de un an, cât a stat la cârma ţării (mai 1931-iunie 1932) a reprezentat o perioadă de linişte pentru întreprinderile de gaz metan, în care timp au fost reparate şi nedreptăţile ce le îndurasem sub regimul naţional-ţărănist.
Dar în vara 1932 revine la guvern partidul naţional-ţărănist, cu Alexandru Vaida, ca prim-ministru. Trebuia deci să mă aştept la o ascuţire a luptei, mai ales că Virgil Madgearu revine la Ministerul Finanţelor şi în plus, Emil Haţieganu, fostul preşedinte al Sindicatului consumatorilor de gaz devine ministrul Ardealului.
Într-adevăr, în „Curentul” din 2 iunie 1932 apare sub titlul „Se renunţă la monopolul gazului metan?”, informaţia că populaţia Ardealului ar fi foarte nemulţumită că manifestul de alegeri al partidului nu aminteşte nimic de problema gazului metan, iar în „Patria” din 2 iulie 1932, oficiosul guvernului, apare un mare articol de fond, cu titlul categoric „Aplicarea legii monopolului gazului metan este o datorie naţională”! nici mai mult şi nici mai puţin! La fel, apar articole şi în ziarele minoritare: „Ellenzek” şi „Keleti ujság”. Aceste ameniţări nu mă puteau impresiona pentru că justiţia îşi spusese cuvântul ei hotărâtor, în contra tuturor încercărilor de distrugere. Câştigasem t
