"Anul 1944 a fost sentinţa de osîndă a unei societăţi lichidate. Primul nostru congres confirmă sentinţa. Răsturnarea din 1944 nu au făcut-o scriitorii, nu au realizat-o condeiele: nu! Ea e opera braţelor de muncă, din ateliere şi de pe ogoare. Aduceţi-vă aminte şi de făgăduielile răscoalelor din 1907. Condeiele şi presa au stat retrase, în expectativă prudentă. Voi cita şi mărturia ceasului de agonie. În cele trei zile decisive din august 1944, ziarele din Bucureşti aşteptau deznodămîntul final la telefon, cu două forme de plumb la maşina de tipar. Pagina întîi, cu litere mari, începea, una, cu Proclamaţia
«Trăiască Stalin!» şi cealaltă cu «Trăiască Hitler!». Aviaţia germană dădea o reprezentaţie de laşitate şi de adio, bombardînd Capitala: Teatrul Naţional era în flăcări, cu arhivele, cu biblioteca şi documentele lui. Cînd trupele germane ajungeau în piaţa Buzeşti, maşiniştii primeau ordinul să pregătească pagina cu Hitler. Cînd se retrăgeau, puse în derută, venea ordinul să fie dat afară Hitler şi să intre în maşină Stalin. Intelectualitatea noastră repeta acelaşi regretabil zig-zag politic de totdeauna între cele două extreme. O convingere şi o credinţă i-au lipsit."
("Cuvîntul lui Tudor Arghezi", în Lucrările primului congres al scriitorilor din Republica Populară Romînă, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1956) Tita CHIPER
"Anul 1944 a fost sentinţa de osîndă a unei societăţi lichidate. Primul nostru congres confirmă sentinţa. Răsturnarea din 1944 nu au făcut-o scriitorii, nu au realizat-o condeiele: nu! Ea e opera braţelor de muncă, din ateliere şi de pe ogoare. Aduceţi-vă aminte şi de făgăduielile răscoalelor din 1907. Condeiele şi presa au stat retrase, în expectativă prudentă. Voi cita şi mărturia ceasului de agonie. În cele trei zile decisive din august 1944, ziarele din Bucureşti aşteptau deznodămîntul final la telefon, c