Vlad HOGEA Roumiana Ougartchinska si Jean-Michel Carré realizeaza o abordare profesionista a temei gazului rusesc, in volumul "Razboiul gazelor", aparut la Editura Antet. Titlul se refera, evident, la acel razboi al nervilor, purtat de Rusia cu Ucraina: "Cele doua tari renegociaza in fiecare an contractele de aprovizionare si de tranzit pentru gaz. In general, discutiile se poarta pe un ton aprins, iar Kievul intarzie sa-si plateasca datoriile catre Moscova, care, la randul ei, doreste mereu sa creasca pretul gazului. Ucraina bineinteles ca refuza aceasta crestere, iar societatea-monopol ruseasca Gazprom taie robinetele. Europa asteapta apoi cu sufletul la gura, ingrijorata sa vada cum aprovizionarea cu gaz se diminueaza". Aceasta "comedie eco-dramatica" a "aurului albastru" (compusul volatil cu formula magica CH4 - un atom de carbon si patru de hidrogen) s-a jucat in ianuarie 2006, februarie 2008 si ianuarie 2009. De remarcat ca "tarile Batranului Continent, care importau in anul 2000 ceva mai mult de o treime din gazele de consum, vor trebui sa importe doua treimi in anul 2030". Si, dupa cum corect apreciaza autorii cartii, "in acest nou Mare Joc, se pare ca Moscova face regulile". Pozitia de forta a Rusiei lui Vladimir Putin (presedinte, apoi prim-ministru) are o fundamentare doctrinara pe care acesta a expus-o, inca din 1997, in teza sa de Doctorat in Economie: "Dezvoltarea stabila a economiei ruse in anii viitori trebuie sa se bazeze pe cresterea planificata a ramurilor sale si, mai ales, pe resurse si materii prime, care trebuie sa serveasca drept garantie a securitatii economice a tarii". Federatia Rusa a creat si Forumul Tarilor Exportatoare de Gaz (FPEG), club ultraprivat in care este inconjurata de Iran, Algeria, Qatar, Venezuela, Bolivia, Nigeria, Egipt, Malaezia - "un grup de state care controleaza 73 la suta din rezervele mondiale de gaz". Acest