Relatiile cu Rusia trebuie abordate mai mult cu capul si mai putin cu inima Relatiile romano-ruse de dupa 1990 au stat permanent sub semnul suspiciunii. Inainte de 1996, administratia lui Ion Iliescu s-a ferit atent sa dea semne de bunavointa catre Moscova, de teama ca acest lucru sa nu fie interpretat gresit la Bucuresti. Trebuie amintit si evenimentul penibil in urma caruia, acum trei ani, Evgheni Primakov, sosit la Bucuresti decis sa semneze tratatul romano-rus, a fost aproape jignit de refuzul lui Ion Iliescu, care, aflat in campanie electorala, s-a ferit sa alimenteze speculatiile despre relatiile sale cu Rasaritul. Dupa 1996, noua putere a intrat in blocaj in relatiile cu Rusia tocmai din cauza sentimentelor antirusesti din rindurile unei mari parti a electoratului sau. La sfirsitul saptaminii trecute, premierul Radu Vasile ateriza la Moscova, la invitatia omologului sau rus, Vladimir Putin. Evenimentul este extrem de important pentru politica externa a Romaniei. Totusi, in ce priveste opinia publica romaneasca, ecoul lui a fost destul de discret, la aceasta contribuind in buna masura si presa din tara, o mare parte din mass-media tratindu-l ca pe un eveniment demn de stirile de coloana sau de partea a doua a telejurnalelor. Inainte de orice, trebuie spus ca intilnirea Vasile-Putin este fireasca, fie si numai daca avem in vedere distanta geografica dintre Romania si Rusia. Nefiresc este mai curind faptul ca o astfel de intilnire, la acest nivel, n-a avut loc de mai multi ani. Premierul roman anunta, chiar inainte de a urca in avionul ce l-a dus spre capitala rusa, ca doreste pasi concreti in sensul unei mai bune cooperari economice cu Rusia. Ceea ce pare un lucru de bun simt: balanta comerciala dintre Romania si Rusia inregistreaza un deficit in contul tarii noastre de aproape 800 milioane de dolari, adica aproape o treime din totalul deficitului comercial al R