Un grup de senatori PDL vrea taxarea băncilor cu 2,5% din profitul anual. Taxa este denumită "de solidaritate", iar apelul la mizericordia instituţiilor financiare este dublat şi de un "ba pe-a mă-tii" care să preîntâmpine eventualele proteste: băncile au făcut profit din "comisoane şi taxe abuzive pretinse clienţilor, la niveluri nepermis de mari în ţara lor de origine", se arată în textul redactat de iniţiatorii proiectului, care adaugă pe lista motivelor şi faptul că taxa "reprezintă o necesitate pentru statul Român".
Mulţi clienţi ai băncilor îşi vor freca mâinile de bucurie la auzul acestei veşti, gândindu-se că în sfârşit a venit şi rândul celorlalţi să plătească. Până la prima rată. .. Moment în care vor realiza că, dacă băncile sunt solidare din obligaţie cu statul, nimic nu le obligă să fie solidare cu clientul. Cu alte cuvinte, taxa pe bănci va fi plătită în realitate tot de clienţii băncilor. Lucru care probabil a scăpat din vederea senatorilor. Nu trebuie să le-o luăm în nume de rău. Până la urmă intenţia contează, iar când intenţia există se pot găsi şi alte metode de a fi solidar cu cetăţeanul. De exemplu, taxa de solidaritate percepută nu pe profitul băncilor, ci al parlamentarilor care fac afaceri cu statul... Suma strânsă ar fi una considerabilă. Potrivit declaraţiilor de interese, un singur deputat a încheiat un contract de aproape 280 de milioane de euro, cu municipalitatea Constanţa.
Altul se mulţumeşte cu 28 de milioane de euro de la Hidroelectrica. Şi întrebaţi de ele, aceştia pufnesc în râs, afirmând că venitul lor pe 25 de ani opozanţii îl câştigă într-un singur an. Cu alte cuvinte, de taxat am avea de unde, mai rămâne să stabilim doar de ce. Argumente se găsesc. Nu, nu este vorba de "taxe abuzive pretinse cetăţenilor". Al doilea motiv invocat în proiectul taxei de solidaritate ar trebui să fie suficient. Banii "reprezintă o nec