Dan Coman, ERG, Editura Charmides,

Bistriţa, 2012, 86 p.

Cunoscutul poet bistriţean Dan Coman (n. 1975) a publicat în 2012, la Editura Charmides, ERG, un frumos volum (inclusiv grafic) de poezie, care antologhează poeme mai vechi ale sale, şi dintre cele mai bune. Dan Coman este autorul volumelor de poezie anul cârtiţei galbene (2003), ghinga (2005), Dic- ţionarul Mara (ghidul tatălui: 0-2 ani) (2009), al romanului Irezistibil (2010) şi al „pseudomonografiei” (cum scrie pe coperta a doua) Parohia, (2012).

Poet de factură (neo)expresionistă, Dan Coman adună în ERG (despre care nu aflăm, totuşi, ce înseamnă, deşi motto-ul cărţii: „ce înseamnă ERG?” trimite la romanul Irezistibil, pag. 169) poeme dominate de figuri ambigue, amorfe, „cârtiţa galbenă” şi mai ales „ghinga”, cea din urmă un soi de „personaj” cunoscut al său, o figură feminină, aş zice totemică, nelipsită de o latură ameninţătoare, înspăimântătoare: „cât mai puţin despre moarte. despre viaţa dintre braţele ei. şi nimic/ nici un cuvânt care să o trezească pe ghinga/ şi să-i îndepărteze mirosul./ văd rareori iar când văd patruzeci de zile/ după aceea mi-e tot mai ruşine./ am rezistat tuturor spaimelor dar în faţa mea/ încă mi se înmoaie picioarele” (poem). Sau: „tot ce a luminat până acum a luminat pentru umbra mea./ stau în bucătărie şi îmi pregătesc o cafea cu mişcări/ care aparţineau altădată unei femei./ îmi adulmec spaimele până la capăt. iată:/ deasupra apei clocotite o pojghiţă de gheaţă de la respiraţia mea.// treizeci de ani am deprins nemişcarea./ treizeci de ani şi-a aruncat ghinga umerii asupra mea” (umbra).

Ce e interesant este faptul că spaima aceasta feminină care poartă numele „ghinga” – în alte poeme mai apare o ipostază feminină a ei, „o femeie înaltă” – pare a veni şi a nu veni, de fapt, din exterior, ca o formă de agresiune asupra propriului „corp” (corpul