Finala de diseară este o "ciocnire" între două feluri distincte de a înţelege şi pune în aplicare fotbalul. Spania "aduce" jocul colectiv şi suma talentelor, în timp ce Olanda propune un joc mai selectiv şi mai vertical.
O scenă nouă, o campioană inedită şi, în plus, un record vechi de când Cupa Mondială doborât: Niciodată o echipă europeană nu a câştigat trofeul în afara Europei. 2010 e anul în care acest lucru se va schimba, indiferent cine va ridica anul acesta cupa deasupra capului. Turneul a adus deja prea multe surprize pentru a mai risca să consideri pe cineva favorită în finală, scrie El Pais.
Olanda şi Spania au de partea lor traiectoria până în ultimul act, două campioane mondiale, în mare formă, Brazilia şi Germania, eliminate. Motive suficiente ca ambele echipe să se respecte suficient de mult în această seară.
Cu toate acestea, cele două pleacă la drum cu două abordări distincte ale fotbalului, ambele, s-a văzut, eficiente, în felul lor. Olanda este o echipă aparent împărţită în două: şase oameni se apără şi patru atacă. Spaniei îi convine să sublinieze foarte fin graniţa între atac şi apărare, preferând să controleze jocul de la mijlocul terenului. Automatismele jocului, bogăţia resurselor şi creativitatea avantajează Spania.
"La Roja" este "personajul pozitiv" al finalei, "băiatul bun". Problema este că Olanda a renunţat să se mai uite în oglindă, după ce a pierdut două finale de campionat mondial şi joacă pe viaţă şi pe moarte, are o competitivitate excelentă şi dispune de individualităţi cu greutate, fotbalişti capabili să rezolve chiar şi o finală pe cont propriu. Astăzi, Olanda este "băiatul rău", personajul negativ.
Citeşte pe adevarul.es care sunt calităţile şi defectele celor două naţionale rivale, precum şi care sunt jucătorii determinanţi din fiecare echipă şi de ce
