Cine-i aici, cine-i acolo, unde mai suntem noi?

E zi de toamnă, lungă şi zăludă, cu cer noros şi cu parfum de gripă,

E zi de toamnă mohorîtă cu cer de plumb, cu ceaţă şi cu ţipăt

De disperare pentru toţi cei ce au plecat din astă lume oropsită

De jale, lacrimi, bocet, disperare, de foamete, de lipsuri şi neîndurare!

O, Doamne, cucernic eşti şi Mare şi tuturora ne dai, din cînd în cînd

Un semn de preţuire şi-ndurare, ne luminezi şi ne îndepărtezi de cel viclean.

Făcîndu-ne mai buni, mai credincioşi şi mai aproape iubitori

De cel,de cei ce-acuma se zbat în ale neputinţei gheare ce viaţa le-o scurtează!

Să-i ierte Cel de Sus pre cei de lîngă noi care acum se duc spre naltulcerului albastru!

Să picurăm noi ce stăm aice dimpreună şi să amintim pe cei odinioară prieteni dragi

Şi să le zicem împreună, ca buni creştini ce suntem ,acea străveche şi repetată dorinţă

Pentru cei plecaţi să-i odihnească Domnul în mila lui şi să le facă odihnă veşnică !

E trist un suflet ce se zbate în plină noapte ,în mumur de ploaie ţîrîită,enervantă

Ce pare fără de sfîrşit,un dangăt lugubru de clopot ruginit,abandonat ce priveghează

Un ţintirim pustiu,îndoliat,plin parcă de fantome ale unora ce ieri erau ca noi,

Vii, plini de viaţă,şi gata la toate cite viaţa te îndeamnă-a face .

E zi de toamnă dragelor,şi ploaia curge fără de sfîrşit,iar cerul greu şi mohorît

Ne cere parcă să tăcem şi s-ascultăm a cerului misterioasă melopee

Să-neodihnim o clipă ,să privim în eu-l noastru-a fiecărui şi să pătrundem mai abitir

A vieţii frumuseţe ce ni-i dată ,odată, doar odată, s-o trăim!!

Mărturisesc, cu semnul crucii deasupra inimii făcut,

Cele cuvinte aşternute deasupra şi mai sus,

Mi-au fost acuma izvorîte din semn de mare şi duioasă amintire

A unui bun amic p