Consiliul Naţional al Audiovizualului a devenit Inchiziţia televiziunilor din România. Peste televiziunile care adoptă poziţii critice la adresa puterii portocalii plouă cu amenzi, din apărători ai echilibrului opiniilor prezentate în emisiuni, unii membri ai CNA devenind apărători ai partidelor sau persoanelor care i-au propulsat în post.
Teoretic, imparţialitatea CNA poate fi pusă sub semnul întrebării atâta timp cât membrii Consiliului CNA, adică cei care iau decizia sancţionării posturilor de televiziune, sunt propuşi de partide şi recrutaţi din rândurile apropiaţilor ideologici. Conform Legii Audiovizualului, Conducerea CNA este compusă din 11 membri şi este numită de Parlament, la propunerea Senatului, Camerei Deputaţilor, Preşedintelui României şi Guvernului. Astfel, Senatul propune trei membri, Camera Deputaţilor trei membri, Preşedintele doi şi Guvernul alţi doi. În cele două Camere parlamentare, posturile din conducerea CNA se împart frăţeşte între partide, după negocieri intense.
În aceste condiţii, articolul din lege potrivit căruia "membrii Consiliului sunt garanţi ai interesului public şi nu reprezintă autoritatea care i-a propus" intră în contradicţie cu modalitatea exclusiv politică prin care este desemnată conducerea acestei instituţii. Este greu de crezut că deciziile ulterioare ale celor nominalizaţi ar putea să nu ţină cont de interesele celor care i-au propulsat într-un post public, bine salarizat. În actualul Consiliu al CNA, Parlamentul i-a nominalizat pe Răsvan Popescu (din partea grupului PNL, jurnalist şi fost purtător de cuvânt al ex-preşedintelui Emil Constantinescu), Ioan Onisei (grupul PDL, fost deputat PD), Szasz Attila (UDMR), Cristina Trepcea (PSD, jurnalist), Constantin Duţu (PRM, fost deputat PRM) şi pe Grigore Zanc (PRM, fost senator PRM).
Reprezentanţii Guvernului, n
