Cum toată lumea s-a luat cu comentariile asupra candidaturii lui Varujan Vosganian şi înlocuirea ulterioară cu Leonard Orban, a trecut neobservată lansarea documentului intitulat: "A doua modernizare a României - Strategia liberală post-aderare a României la Uniunea Europeană".

O strategie a PNL despre cum va fi România în UE. Aşa cum a fost pregătită, lansarea trebuia să fie un eveniment important de imagine pentru partid. Trebuia ca după ce fusese acceptat de Barroso, Vosganian să descalece la Bucureşti şi să prezinte cîtorva zeci de analişti şi ziarişti modul cum vede PNL viitoarea Românie. Şi asta alături de şase miniştri, de şeful Guvernului şi de toată garnitura de conducere liberală. Bun prilej ca partidul să iasă din rîndul formaţiunilor prinse în politica mic bucureşteană: cu un comisar şi o strategie joci pe scena mare. Nu a fost să fie. Comisarul nu mai era comisar şi se justifica pe holuri, miniştrii erau cam plouaţi, liderii de opinie nu prea au apărut şi cei care au apărut au fost destul de duri cu strategia coordonată de Varujan Vosganian.

Şi pe bună dreptate. "A doua modernizare..." cuprinde două părţi. Prima este un fel de raport de bine asupra guvernării la aproape doi ani, împănat cu noi iniţiative şi idei venite pe parcurs, ce par a constitui viitorul program de guvernare. Nu vreau să insist aici asupra bilanţului, deşi merită observat că se insistă foarte mult pe creşterea semnificativă a cheltuielilor publice în diverse sectoare. Acest guvern a avut mai mulţi bani decît se aştepta toată lumea. Ar fi două perspective de analiză. Perspectiva liberală dură: un guvern care are mai mulţi bani, nu ar trebui să caute noi modalităţi de a-i cheltui, ci să găsească noi modalităţi de a reduce taxele. De pildă, o reducere şi mai rapidă decît cea programată a contribuţiilor sociale. Perspectiva realist-cuminte: cheltuielile publice din Român