ROMANIA CA TELENOVELA Azi nu e zi de vizita. E voie, in schimb, sa-ti primesti neamurile la poarta, intr-o sala ca un hau. Respectivii, ferm convinsi de ceea ce le spune categoric portarul, nu se poate, azi nu e zi de primire, asteapta, asteapta de mult timp si, mai mult ca sigur, vor astepta mult si bine. Intru, deci, in pavilionul numarul patru, nu inainte de a ma felicita pentru felul stralucit in care m-am descurcat cu portarul. ROMANIA CA TELENOVELAMoto:"Traim in Romania, si asta ne ocupa tot timpul"
Mircea Badea - realizator tv
Ploua marunt, cainos. Conform indicatiilor, zic portarului, merg la pavilionul numarul patru, si-i intind mana cu zece lei in palma, mi-o strange amabil si tot amabil imi raspunde, sa traiti!, bagand banii in buzunar, in timp ce la intrare, cativa insi corecti, care se cred in Germania, asteapta de vreo ora sa vina in sala de asteptare cei chemati. Azi nu e zi de vizita. E voie, in schimb, sa-ti primesti neamurile la poarta, intr-o sala ca un hau. Respectivii, ferm convinsi de ceea ce le spune categoric portarul, nu se poate, azi nu e zi de primire, asteapta, asteapta de mult timp si, mai mult ca sigur, vor astepta mult si bine. Intru, deci, in pavilionul numarul patru, nu inainte de a ma felicita pentru felul stralucit in care m-am descurcat cu portarul.
Merg ferm pe calea micii coruptii, dar, odata ajuns inauntru, imi dau seama ca nu stiu pe unde se urca la etajul I. Intreb la chioscul de dulciuri, plantat chiar la intrare, pe una dintre vanzatoare, o fata draguta, in pantaloni cadrilati, care-si aranjeaza in vitrina cateva sticle de Pepsi. - Nu stiu, raspunde fata, mergeti dumneavoastra drept inainte pe coridorul acesta, in capat e o garderoba si intrebati acolo. Fata e binevoitoare, mai sa-mi faca cu mana si, sub puternica impresie a bunavointei sale, ajung la garderoba. - Nu va suparati, intreb tot numai un z
