Producţia limitată, cererea în permanentă creştere, insecuritatea resurselor, dar şi prăbuşirea monedei americane au dus la o cotaţie a barilului de ţiţei inimaginabilă în urmă cu numai câţiva ani. La începutul anilor ’70, un baril de petrol era vândut pentru câţiva dolari. În ciuda câtorva dezechilibre cauzate de crize de producţie, dispute politice sau războaie, cotaţia internaţională a urcat uşor şi s-a păstrat, până în 2003, undeva în jurul val
Producţia limitată, cererea în permanentă creştere, insecuritatea resurselor, dar şi prăbuşirea monedei americane au dus la o cotaţie a barilului de ţiţei inimaginabilă în urmă cu numai câţiva ani.
La începutul anilor ’70, un baril de petrol era vândut pentru câţiva dolari. În ciuda câtorva dezechilibre cauzate de crize de producţie, dispute politice sau războaie, cotaţia internaţională a urcat uşor şi s-a păstrat, până în 2003, undeva în jurul valorii de 20 de dolari. Au urmat invazia americană în Irak, uraganul Katrina, conflictul dintre Israel şi Liban şi tensiunile din ce în ce mai mari privind Iranul sau Coreea de Nord, care au contribuit, toate, la creşterea, în salturi, a preţului barilului până la valoarea record de aproape 120 de dolari.
Însă acest tip de evenimente nu produce decât majorări ale cotaţiilor pe termen scurt şi nu dictează o tendinţă crescătoare pe termen mediu-lung, arată specialiştii. Adevăratele cauze ale exploziei preţurilor este alta. „Avem de-a face cu o limitare sau chiar o scădere a producţiei de petrol, în acelaşi timp cu o creştere a cererii, mai ales din partea ţărilor în curs de dezvoltare, grup dominat de China şi India“, explică Matthew Simmons, unul dintre cei mai importanţi experţi în domeniu pe plan mondial.
Stagnarea sau reducerea producţiei au la bază mai mulţi factori, cum ar f