Dincolo de orice calcule politice, episodul Simirad este unul jalnic. Asistam la o incununare a traseismului politic si a lipsei oricaror principii si ideologii. Cu alte cuvinte, episodul Simirad este o mostra perfect reprezentantiva pentru politica romaneasca.
Avem, asadar, un presedinte de Consiliu Judetean, in cazul nostru Iasi, ales sub culorile unui partid, in acest caz PSD, dar cazul este general aplicabil. Votul a fost, ce-i drept, uninominal, insa cum niciun independent autentic nu a castigat vreodata vreun scrutin in Romania, este clar ca logistica de partid a jucat un rol foarte important in adjudecarea victoriei.
Dincolo si de logistica de partid, candidatul cu pricina, in cazul nostru Constantin Simirad, si-a facut campania si a avut succes inclusiv datorita declaratiilor aprige impotriva taberei adverse, in cazul nostru PD-L, in frunte cu Traian Basescu.
Si totusi, acum, Constantin Simirad face un viraj spectaculos si sare exact in barca in care in urma cu un an scuipa. Dar nici macar nu sare dezbracandu-se de toate hainele primite de la fostul partid. Adica nu a demisionat din partid, pentru a nu pierde sefia Consiliului Judetean, ci a asteptat sa fie exclus, "pe sfanta dreptate", dupa cum el insusi recunoaste.
Exceptionala mostra de demnitate! Dar nu e prima. Constantin Simirad a facut tot atatea viraje cate face un sofer pe serpentine. Si-a inceput cariera politica in partidul Aliantei Civice, ajungand primar al Iasului in 1992 si fiind reales in 1996, sub sigla CDR. In 2000, infiinteaza Partidul Moldovenilor pentru ca dupa doar 2 ani sa ajunga membru al partidului impotriva caruia luptase, pasamite, vreo opt ani, adica al PSD.
Drept recompensa, Ion Iliescu il timite in 2003 amabasador in Cuba, de unde il evacueaza in 2006 Traian Basescu, de care Constantin Simirad a prins acum atata drag inc
