Se micşorează salariile, se modifică TVA-ul şi cota unică, se taie investiţiile, se impozitează dobânzile bancare, se supraimpozitează pensiile neruşinate, se elimină sutele de sporuri (de antenă, de revenire din concediu, de zâmbet şi altele, pline de-o egală expresivitate), se renunţă la facilităţile aberante. Sursa: EVZ

N-am auzit însă nimic despre recuperarea banilor de la diverşi lei-paralei ai economiei şi para-economiei. Deşi a fost o temă în campania electorală, nu mai ştim nimic despre sutele de milioane de euro datorate de către Rompetrol.

Jumătatea de miliard ce trebuie să ne vină de la amicii lui Dinu Patriciu corespunde exact sumei ce lipseşte din fondul de pensii. N-avem nicio milă faţă de armata vârstei a treia, dar ne ploconim în faţa celor care ne-au lăsat în fundul gol, ba chiar ne dau şi lecţii de moralitate şi economie.

N-au trecut nici trei săptămâni de când un mahăr de la KazMunai- Gaz declara cu nonşalanţă: „Nu vom putea plăti toată datoria. Una din posibilităţi este să restructurăm datoria pe 3-4 ani.” Scurt şi necruţător, ca o flegmă în retina înlăcrimată a milioanelor de români victime ale privatizărilor pe sprânceană. A deschis vreunul dintre analiştii (militari sau în civil) de la Antene şi Realitatea pliscul? A pichetat cineva domeniul somptuos al Sultanului de la Snagov?

S-au gândit pesedeii să trimită camioanele cu pensionari brusc responsabilizaţi şi civici la poarta giganticului combinat care-i îmbogăţeşte pe alţii şi ne sărăceşte pe noi? Guvernul a trecut datoria scadentă a Rompetrol la categoria suav intitulată „Riscuri fiscale şi bugetare”. Veţi spune că e realism. Nici vorbă. E o clară declaraţie de non-combat, promisiunea că nimeni nu se va atinge, nici de data aceasta, de vreun fir din părul buclat al „băieţilor deştepţi”.

N-am auzit, în şuvoiul de sintagme aparţinând ja