Guvernul a decis să le „taie” dascălilor navetişti subvenţia pentru transport. Mare parte dintre ei nu se îngrijorează însă, pentru că, oricum, nu au beneficiat de aceste sume.

Deşi anunţată drept o lovitură în plus dată profesorilor, decizia guvernului de a le „tăia” sub venţia pentru transport nu-i îngrijorează pe mare parte dintre navetiştii de la catedră. Motivul: nu au beneficiat niciodată de a ceşti bani.

În această situaţie se află şi cadrele didactice din Brăneşti (judeţul Ilfov). „Ni s-a spus de la primărie că suntem prea mulţi şi că nu au bani. Dar avem echipă de fotbal în Liga I”, spun profesorii care petrec şi câte trei ore pe zi în autobuze şi în maxi-taxi pentru a ajunge la şcoală. Ce-i drept, în Brăneşti funcţionează trei licee şi un seminar teologic, care adună aproape 200 de dascăli la o po pulaţie de aproximativ 8.000 de locuitori.

Unul dintre aceştia, Lucia Barbu, profesoară de limba română la Colegiul Silvic din localitatea ilfoveană (cândva cel mai renumit colegiu de profil din ţară), a reuşit per for manţa de a „contabiliza”, în cei 20 de ani petrecuţi la catedră, 140.000 de kilometri, „bătuţi” aproape zilnic pe drumul de la şcoală către locuinţa sa din Capitală şi invers.

OBIŞNUINŢĂ

„Dacă nu ar mai trebui să fac naveta, mi s-ar părea ciudat. E o a doua natură”

E ora 8.29. În dogoreala dimineţii de vară, când toţi trecătorii par că se mişcă cu încetinitorul pe străzile Capitalei, apare sprin tenă Lucia Barbu. Cu poşeta pe umăr şi cu o sacoşă doldora de lucrări în mână, profesoara de română de la Colegiul Silvic Brăneşti e pregătită de drum.

Din metrou în microbuz

Primul mijloc de transport în care pune piciorul e metroul: de la Gara de Nord la Iancului, 10-15 minute pe ceas. Ştie exact în ce zonă a peronului trebuie să stea pentru a evita cele mai aglomerat