Cum v-aţi simţi dumneavoastră dacă cineva v-ar face "ciomăgar"? Aluzia reporterului la una dintre ultimele ieşiri ale preşedintelui ţării este cît se poate de transparentă. Prima mea reacţie, cît se poate de personală, mă trimite însă în cu totul altă direcţie: m-aş simţi, îmi dau eu seama, ca la facultate, mai exact ca în senatul universitar, unde un alt important reprezentant al puterii ne-a făcut de curînd, pe cîţiva dintre noi, "mutanţi". Ciomăgar, mutant, tot un soi de animal, de fiinţă cu mentalitate primitivă - cum s-a mai exprimat domnul preşedinte. Desigur, cîte nu spune omu' la supărare! Cine nu mai scapă în asemenea situaţii cîteva vorbe grele? Dar, pe lîngă faptul că, în cazul unor înalţi demnitari, astfel de mici scăpări sînt, în cel mai bun caz, mari gafe, nu cred că avem de-a face în toate aceste cazuri doar cu simple "violenţe de limbaj". Nu este vorba doar de pusee acute şi trecătoare de înjurătură, ci despre o reprezentare cronică şi malignă: cel care nu gîndeşte, în esenţă, ca Noi nu poate fi decît profund diferit de Noi, adică un Altul, un non-Noi, în ultimă instanţă, un non-om: ciomăgar, mutant, primitiv etc. Cuvintele nu sînt niciodată inocente şi, cînd îţi "scapă", spun de multe ori mai direct şi mai clar ceea ce noi nu am vrea să se afle. Ce nu-i clar aici, băi animalule!? Acest vocabular care, iată, începe să se repete şi să se cronicizeze, mă trimite cu gîndul la prima lecţie din orice curs de antropologie: "Prima reacţie spontană faţă de un individ este de a-l imagina ca inferior, din moment ce este diferit de noi: nici măcar nu este om, sau dacă da, este barbar inferior; dacă nu ne vorbeşte limba, înseamnă că nu vorbeşte nici una, cum credea Colon. Aşa se face că slavii din Europa îl numesc pe vecinul lor german nemec, «mutul»; maya din Yucatan îi numesc pe invadatorii tolteci nunob, «muţii», iar mayaşii cacşikeli le spun mayaşilor