„Pre – fraudarea alegerilor” este o găselniţă inspirată. Ea vine – cum nu se poate mai prost pentru preşedintele în exerciţiu – din partea unor organizaţii civice care acum cinci ani l-au suţinut trup şi suflet. Mai ales suflet. Argumentele invocate de acestea sunt reale şi cu mult mai credibile decât dacă le-ar fi aruncat în joc contracandidaţii lui Băsescu. Este limpede că staff-ul său electoral imaginat varianta Referendumului ca un argument forte în campania elecorală. Un candidat în exerciţiu şi care nu se poate lăuda cu vreo realizare concretă, nu are decât varianta deturnării discuţiei de la bilanţ spre perspectivă. O perspectivă care poate servi şi drept scuză. Aşadar, referendumul devine instrumentul concret de luptă cu partea ticăloşită a societăţii care l-a împiedicat sistematic să-şi atingă obiectivele, garantându-i totodată o prezenţă mai susţinută a electoratului propriu la urne.

Mă îndoiesc însă că Traian Băsescu se va lăsa impresionat de acest demers şi nu-l va folosi ca un argument în plus pentru demonstaţia sa: vedeţi, nu ştiu ce să mai născocească ca să mă împiedice să reformez societatea! Iar pentru reglementarea constituţională a situaţiei, paşii sunt prea numeroşi şi timpul mult prea scurt pentru a ajunge la un rezultat. Ce să se facă: să fie avertizat alectoraul să nu ţină cont în exprimarea opţiunilor sale de campania deja declanşată pe această temă?

Mai puţin inspirată – ca tactică de atac la acelaşi preşedinte – este povestea cu „scrisorile lui Hayssam”. Desigur, mulţi se vor întreba de ce au ajuns acestea în posesia ziarelor care le-au publicat taman acum, în campanie? Cum şi de ce le-a ţinut ascunse şi nu le-a dat curs la timpul cuvenit? Răspunsul este cât se poate de clar: cine le-a avut, sau le-a dobândit, a calculat cu exactitate momentul detonării. Episodul „Hayssam” a făcut să curgă destulă cerneală şi vorbe.