La Buzău ard Focurile Vii. Este un fenomen natural rar, chiar mitic dacă este să-i credem pe cei care spun că a inspirat Flacăra Olimpică. Doar că, după cum s-a convins romanialibera.ro la faţa locului, zona este pe cât de lăudată, pe atât de neglijată.

"Aicea vin turiştii doar o dată, a doua oară nu mai trec". Titu Grama are 81 de ani şi ştie ce vorbeşte. Ne-am oprit din urcuşul spre Focurile Vii să-l întrebăm una-alta. S-a aşezat tinereşte, cu mâinile sprijinite pe genunchii flexaţi, şi ne-a vorbit fără să ne privească, cu ochii albaştri aţintiţi spre vale, spre pârâul care străbate satul Terca. "Aicea bătrânii de pe timpuri aşa au pomenit, să arză focul ăsta, să nu se stingă niciodată. E o vatră neamenajată, ceva sălbatic", ne-a spus în timp ce se ridica. Reluam urcuşul.

La Terca n-am ajuns uşor. Am ieşit din Buzău spre Mărăcineni, apoi, după "podul lui Băsescu" , am făcut stânga spre Săpoca - Beceni - Vintilă Vodă şi Lopătari, circa 50 de kilometri. Urmau 6 kilometri de drum neasfaltat spre Terca, locul Focurilor Vii. Numai că noi mergeam cu o maşină mică. "Vă trebuie neapărat jeep dacă vreţi să ajungeţi acolo", ştiam de pe un forum online. La faţa locului ne-am dat seama că reuşeam şi cu o Dacie veche, încercată prin hărtoape. Însă nu ne-a mers nicidecum cu o maşină de familie, cu garda joasă. Pietrişul consistent presărat pe drumul extrem de denivelat care leagă Lopătari de Terca s-a dovedit imposibil de străbătut. Automobilul aproape că se înfunda printre pietrele ascuţite, iar roţile nu făceau decât să învârtă praful.

Carul cu boi

În coţul acesta de ţară, am înţeles că orice fel de deplasare e mai bună decât cea cu o maşină de oraş. De pildă, carul tras de boi. Am văzut arhaicul vechiul ieşind de pe o uliţă desfundată, în dreptul locului unde modernul automobil declarase forfait. Arăta ca în poveştile bunicilor: două cornute solide