Ultimele zile au marcat apogeul razboiului politic intern, cu aceleasi mijloace si rezultate. Parlamentul, partidele si Guvernul au obtinut victorii suplimentare impotriva lui Traian Basescu. Omul presedintelui la SIE, Claudiu Saftoiu, si-a dat demisia nu atat din cauza unei gafe cat a abandonarii sale de catre seful statului impreuna cu generalii din sistemul informatiilor externe. Nu atat incompetenta lui Claudiu Saftoiu cat singuratatea presedintelui, asistata mai mult de serviciile de informatii si procurori decat deranjata de partidele politice si Guvern, poate fi nefasta. Basescu, cel mai legitimat, democratic, dintre romani, trebuie sa fie centrul de gravitatie al sistemului politic, si nu al sistemului de forta, adesea netransparenta, si protectie, poate nu intotdeauna solicitata, al statului. Liderii partidelor au venit apoi la intalnirile de marti cu dl Basescu, dupa ce au avut grja sa le degradeze preemptiv miza. seful statului, ni s-a spus, nu mai poate fi moderatorul unor crize pe care le-ar fi provocat el insusi. Ideea unei posibile demisii prezidentiale, oferita de Dan Voiculescu, cu 24 de ore inaintea concluziilor oficiale ale comisiei de ancheta, seamana cu antepronuntarea sadica a unei sentinte programate.

Pierzand aceste lupte, lui Traian Basescu nu-i mai ramane decat sa castige razboiul. El mai poate fi castigat. Aliatul presedintelui, se pare ca singurul de altfel, este electoratul. Intre alegeri, el conteaza mai putin. In scrutinul spre care-l imping mandarinii politicii pe Traian Basescu, electoratul redevine singurul stapan al democratiei.

In situatia in care este confirmat in functie de referendum, Basescu castiga actualul razboi, impotriva sistemului politic, fara ca acesta din urma sa fie insa neaparat invins. In ipoteza in care presedintele insusi demisioneaza, pentru ca apoi, la sfarsitul campaniei electorale, candidatul Basescu