Succesiunea rapida a evenimentelor la varful scenei politice romanesti are ca prim rezultat, pe langa confuzia perceptiei, si precipitarea deciziilor gresite. Tot ce se face in graba si la manie, sub zodia incheierii de conturi, iese prost, pana la urma, pentru toata lumea. Sunt cateva erori care inca n-au fost comise.
Exista gesturi sau decizii a caror aplicare ar trebui oprita sau amanata, s-au spus deja prea multe vorbe fara masura, ale caror efecte vor produce radiatii si dupa revenirea la calm.
Avem acum in politica romaneasca un razboi neimpacat intre persoane. El s-a extins la partide, institutii, grupuri de interese, dar si in interiorul lor. Impunerea unei duble comenzi in interiorul serviciilor secrete, in armata sau in politica externa prin apeluri conflictuale de subordonare fata de un presedinte temporar suspendat si un prim-ministru/guvern/parlament, deocamdata pe val, este una din probleme. SRI si SIE sunt intoarse pe dos, in conditiile in care principalul lor beneficiar si coordonator, seful statului, are domiciliu (constitutional) fortat. Schimbarea sefilor in aceste institutii si chiar sanctionarea unor practici vinovate ar putea depasi masura, din dorinta de razbunare. Comanda dubla si actiunile contradictorii sunt evidente si la conducerea politica a singurei institutii de putere in care ezitarile comandantilor si ordinul gresit duc la infrangere garantata: in armata. Aici, dupa de a aparut dl Melescanu, premierul Tariceanu a gasit, in sfarsit, cel mai bun canal de transmisie a tezelor sale privind retragerea din Irak. Nu discutam valoarea reala a acestei pozitii in raport cu cea a presedintelui Basescu. Dar alaturarea unor strategii divergente in cea mai sensibila, greu platita si importanta zona de politica externa devine foarte riscanta. Romania anului 1999 a refuzat survolul avioanelor rusesti spre teatrul de razboi din Iugoslavia.
