A te imprumuta ca sa cumperi bunastare - in conditiile in care, inaintea crizei financiare, bancile americane, dar si din alte tari, dadeau credite pentru 20, pentru 30 de ani si chiar fara limita de ani - inseamna sa fortezi timpul sa-ti vina in ajutor. Sa muti viitorul in prezent.
Sigur, confortul e scump. Creditul pentru confort e si mai scump. Te indatorezi pentru un mare numar de ani si dai inapoi, an de an, luna de luna, nu doar cota cuvenita (rata), ci si dobanda. Plus comisioanele. In schimb, obtii bunuri de care ai nevoie sau pe care ti le doresti. Daca nu accepti pretul, nu vei avea bunurile. Poate niciodata.
Cum sa muscam, azi, cat mai mult din painea zilei de maine? Intrebarea, repetata insistent inainte de criza, fara sa-si fi pierdut actualitatea, a framantat si framanta o mare parte a populatiei planetei. Tot mai multi oameni, in vremea noastra, alegand sa ajunga mai repede la bunastare, nu numai ca accepta pretul cerut de banci, dar se si zbat sa acumuleze bonitati, cat mai multe, cu care sa deschida usile bancilor ce dau credite pentru consum sau pentru case. In traducere: sa aiba un venit sigur si consistent. Caci bunastarea se cumpara. Cu bani, fireste. Fara bani nu va ajunge nimeni, niciodata, la bunastarea visata. Dar daca banii se inmultesc fara sa se inmulteasca si munca - desigur, munca eficienta, munca performanta -, ei
n-au cum sa aduca avutie; aduc numai necazuri. Si pot sa aduca o criza cum este cea actuala.
Deschiderea pietelor de bani, proces ce a cunoscut accelerari si amplificari puternice in anii din urma, a dat lumii un sens nou. A devenit astfel posibil, intr-o vreme dominata de tehnologii dintre cele mai sofisticate, sa ia nastere o tehnologie a tehnologiilor, care sa puna banii in miscare intr-o dinamica si in modalitati cum omenirea nu a mai cunoscut.
Banii au inceput sa alerge tot mai repede in spat