Am stat cu inima la gât în aşteptarea unei invitate care s-a lăsat greu să treacă dincolo de aparenţe. La un moment dat am crezut că m-a lăsat cu ochii în soare, însă doamna rector este parolistă şi cum a spus, aşa s-a întâmplat. Astfel că într-o dimineaţă de joi, cu 15 minute înainte de începerea filmării, a intrat în platou. „Am suferit de o timiditate excesivă”, spune Ecaterina Andronescu, rectorul Politehnicii Bucureşti.
Fostul ministru al Învăţământului continuă istorisirea cu faptul că nu putea vorbi cu învăţătoarea nimic în afara lecţiilor. „De fiecare dată când mă întreba ceva strict personal, nu puteam rosti nici un cuvânt.” Cine ar putea crede că doamna inginer în ştiinţă şi ingineria materialelor oxidice, politician cu vechime, ar fi putut suferi de un blocaj la nivelul comunicării, în copilărie? Aşezată în fotoliul destinat invitatului, doamna profesor doctor nu şi-a prea găsit locul la început.
Fotoliu acela părea să o înghită cu totul, însă ochii ei negri nu m-au slăbit o clipă şi i-am văzut umezi atunci când mi-a vorbit de învăţătoarea pe care a avut-o la şcoala din Malovăţ, satul din Mehedinţi în care s-a născut şi a copilărit. Asta s-a întâmplat cu câteva clipe înainte de începerea interviului. M-a rugat să o las să spună câteva cuvinte despre învăţătoarea pe care a iubit-o atât de mult! Aşteptam momentul, însă doamna Andronescu n-a lăsat să ţâşnească emoţia pe care o întrezărisem, s-a controlat şi şi-a fixat discursul pe tehnica primului dascăl din viaţa Domniei sale.
Am întrebat-o dacă şi-a pierdut vreodată echilibrul pe care spune că l-a învăţat de la lumea materială, o lume studiată îndeaproape în laborator. Doamna ex-ministru îmi spune că echilibrul interior nu i-a creat niciodată probleme. Dar câte probleme poate crea acasă, lipsa femeii pentru care ziua de muncă are 24 de ore, din care aproape toate dedicate profesiei. „Am
