Profitand de faptul ca fiul nostru se afla la adapost la bunicii de la tara, am petrecut urmatoarele cateva nopti pe strazi sau facand de garda in holul blocului unde locuiam, care se auzea ca ar putea fi atacat de teroristi. "Lupta cu teroristii" ne-a marcat pe toti, nimeni nu se indoia de realitatea acestora si de faptul ca reprezinta, intr-un fel sau altul, o incercare de rasturnare a situatiei in favoarea vechiului regim. Desi parea ca sunt prezenti peste tot, nu era deloc clar cati si cine sunt teroristii. Umblau tot felul de zvonuri, la televiziune si in presa apareau imagini cu persoane capturate ca teroristi, unii dintre ei erau prezentati in uniforme si se spunea ca erau imbracati cu mai multe randuri de haine, aveau diverse legitimatii cu care isi puteau foarte bine ascunde adevarata identitate. In cateva zile insa, dintre toate aceste persoane capturate nu a mai ramas nimeni, lasand in urma un mister care ne bantuie si astazi. Poate ca intr-adevar unii dintre cei retinuti nu erau cu adevarat "teroristi", poate ca unii au reusit sa se strecoare folosind acele identitati multiple. Au existat insa si persoane care au declansat focul impotriva manifestantilor sau a militarilor, au existat si diversiuni organizate de o maniera profesionista. Dar a existat si o enorma debandada in care nu se stie cine tragea in cine si aceasta situatie a fost agravata de decizia absurda de a imparti arme si munitie in stanga si in dreapta. In vreme ce ma indreptam impreuna cu un coleg catre cladirea Comitetului Central pentru a transmite din partea institutului una dintre acele declaratii de sprijin si adeziune care erau citite neintrerupt la televiziune, am fost prinsi intr-un schimb de focuri si ne-am adapostit in gangul de la magazinul Unic. Din blocul din spatele Bisericii Italiene au fost trase de la o fereastra cateva focuri, la care soldatii aflati in strada au raspu