Gândiţi-vă că într-un minut dintr-o conversaţie o persoană spune în jur de 100-120 de cuvinte. În acelaşi minut, aceeaşi persoană poate „gândi" cam 800 de cuvinte. Astfel, comunicarea nonverbală presupune acea totalitate de gânduri şi sentimente care nu sunt spuse.

Atâta timp cât partea verbală şi cea nonverbală a unui mesaj sunt percepute ca fiind concordante, informaţia verbală este recepţionată integral. Dacă se percepe o incongruenţă între partea verbală şi cea nonverbală a mesajului, informaţia recepţionată de celălalt este transmisă în proporţie de 58% de limbajul corporal, circa 34% prin caracteristicile vocii şi doar 8% prin conţinutul mesajului. De aceea, componenta nonverbală a mesajului are o importanţă cel puţin egală cu cea a conţinutului, iar persoana care vorbeşte transmite, pe lângă mesajul verbal, şi unul corporal.

Într-o confruntare ostilă, o persoană poate avea un limbaj al corpului agresiv, chiar fără a se gândi. Dar aşa cum o persoană îşi exprimă furia prin semnale nonverbale, noi ne putem antrena pentru a promova comportamente paşnice cunoscând aceste semnale şi interpretându-le corect.

Comportamentul agresiv îmbracă forme de manifestare variate, de la violenţă până la forma de agresivitate simbolică, cum ar fi calomnia sau insulta. Insulta şi jignirea reprezintă comportamente agresive directe şi active, care se pot realiza nu numai prin comunicarea verbală, ci şi prin cea nonverbală.

Putem începe dezvăluirea semnalelor nonverbale agresive prin punerea în discuţie a arătatului cu degetul (arătătorul ridicat în sus şi mişcat agresiv de sus în jos), care este un gest ce trădează agresivitatea dusă la extrem a persoanei care îl foloseşte. Privirea, ca element al contactului vizual, poate transmite semnale nonverbale agresive. De multe ori auzim expresia „l-a mâncat din ochi" sau „l-a săgetat cu privi