Despre aberaţiile din justiţia română sunt pline ziarele. Elementul cel mai spectaculos şi care a înfierbântat spiritele a fost episodul presupusului asasin de la Braşov, care a fost „învoit” de o doamnă judecător de la Craiova, să meargă trei luni şi să-şi trateze un ochi în libertate. Evident că tipul, cu un consistent record criminal, compus din jafuri armate şi tentative de asasinat, n-avea nimic cu ochii (deşi aşa i se arătase unei alte doamne, medic, tot din Craiova) şi se zbenguia ca pasărea cerului de aproape un an. În acest caz, aproape toate indiciile convergeau spre o „înţelegere” trilaterală medic - judecător - procuror, care avea în vedere punerea în libertate a temutului infractor din cine ştie ce motive, pe care doar mediul pestriţ al Craiovei le-ar putea desluşi. Iată că avem un alt exemplu, incomparabil mai şocant: un infractor recidivist primeşte, din partea altei doamne judecător, din Bucureşti de data asta, voie să-şi trateze în libertate o afecţiune gravă: atât de gravă încât îi ameninţa însăşi funcţia sexuală, vitală pentru un violator în serie, cum este dl. Lazăr. Pe baza unui astfel de diagnostic, ce ar face să moară de râs şi curcile, doamna judecător Dana Grosu (numele trebuie întipărit în memoria colectivă), analizând cu atenţie dosarul, ia decizia de a-i da - conform legii!! - o învoire de la puşcărie, de trei luni, după care omul urma să se întoarcă, cuminte, să-şi ispăşească pedeapsa până la capăt. Ce este cel puţin straniu este faptul că doamna judecător n-a luat niciun moment în calcul faptul că omul era recidivist, că mai fusese condamnat de trei ori pentru violuri şi violenţă. N-a contat nici - stupoare! - faptul că după una dintre eliberările condiţionate, acesta şi-a violat până şi avocata primită din oficiu, o tânără care mai era şi gravidă pe deasupra şi care a pierdut sarcina de pe urma acestei „întâmplări”! Incredibil, dar adev