Voi cânta pe roluri opera lui Gounod, fiindcă Goethe e greu de citit.
ACTUL I. Odaia de studiu a Doctorului
Noiembrie 2002. La masa lui de lucru stă - printre hârţoage şi hrisoave, bătrân şi abătut - Victor Ponta, Doctor Faustus al Universităţii Bucureşti. Gândeşte la futilitatea titlurilor universitare, la zădărnicia vieţii petrecute printre cărţi, în căutarea pasajelor care să-i servească. Noaptea trece greu, mai greu decât aviara gripa. Spre dimineaţă, deznădăjduit, îşi toarnă otravă în cupă şi e gata să bea, când – pe fereastra deschisă – aude glasurile cristaline ale membrilor TSD, mergând încolonaţi spre Parcul Izvor, ca să serbeze venirea primăverii, la un mic cu Vanghelie. Auzindu-i, plini de viaţă şi fără un lider de marcă, Ponta se hotărăşte să trăiască. Îl cheamă în ajutor pe diavol, care apare imediat sub înfăţişarea lui Băse (cunoscut şi sub numele de Mefistofeles – pentru prieteni, Mefisto ). Acesta, direct cum îl ştim, trece la negocieri:
- Ce-ţi doreşti? Alege - avere, glorie sau putere?
Lui Faust îi este greu să se decidă, aşa că răspunde într-un târziu că nu doreşte decât să-şi recapete tinereţea (în sinea lui, e convins că astfel le va putea obţine pe toate) şi întreabă:
- Cât mă costă?
- Sufletul, răspunde sec Mefisto.
Si adaugă:
- Fără TVA.
„Am ieşit ieftin”, gândeşte Faust. Bea licoarea miraculoasă pe care i-o dă Băse, şi nici nu apucă să-şi zică „l-am păcălit” şi să înghită toate cele patru cuburi de gheaţă, că se şi transformă într-un tânăr înalt şi chipeş (Titulescu din profil).
ACTUL II. Viaţa e frumoasă
Lui Faust i se oferă imediat preşedinţia PSD, apoi preşedinţia PSD, apoi ascensiunea lui politică se desfăşoară ameţitor. În jurul lui, peronaje de vază (de la Gust Băloşin Florentin până la marele Toni Greblă). Din intermezzo orchestral în intermezzo orches