Presa decontează azi costurile propriilor comodităţi. Dragi cititori, veţi auzi tot mai des în ce recesiune se  afundă instituţiile media româneşti, urmare a apocalipsei economice globale. Urechile noastre vor recepta infinite suspine la căpătâiul celei mai neprihănite şi mai sacrificate bresle, cea a gazetarilor.

Da, e adevărat că ziarele, televiziunile şi revistele primesc lovitură după lovitură, cu fiecare lună în care încasările de publicitate le atrofiază conturile. Puţini vor reuşi să reziste, mai ales dacă recesiunea va aduna ani, nu doar bugete lunare. Dependentă de cifrele crude ale economiei, vigoarea vocii media româneşti se risipeşte pe zi ce trece.

O minimă nuanţă trebuie însă introdusă. Suferinţa presei nu e doar o fatalitate născută din criza mondială. Jurnaliştii şi editorii din România decontează în această etapă toate costurile propriilor comodităţi, ale lipsei de viziune, ale inadecvării investiţionale, ale incapacităţii de a se autoreglementa.

Nicio criză din lume nu poate fi scuza cazurilor dezvăluite în ultimul an. Ştirile, interviurile şi reportajele plătite, nemarcate cu semnul de publicitate, au rămas simple erori de parcurs ale campaniei electorale din toamna lui 2008. Nimeni nu le-a dezbătut serios, nimeni nu a pus degetul pe rană. N-avem vinovaţi. Scandalul Ridzi relevă reinventarea cu curaj a practicilor din timpul guvernării Năstase.

Ministrul e evident în culpă. Dar nu observaţi că toate televiziunile se mărginesc la a vorbi despre scena care a costat mai mult decât pe vremea lui Michael Jackson? Aproape niciun cuvânt despre faptul că ni se livrează deliberat ştiri fabricate şi fluxuri de informaţii comandate de clientul de publicitate, în acest caz chiar un reprezentant al Statului!

Primim la TV o realitate paralelă, ne sunt induse adevăruri manufacturate, şi asta di