Microbuzul care goneşte întruna între Braşov şi Oradea te lasă la intersecţia cu Transfăgărăşanul. Porneşti pe jos spre Cârţişoara, un sat de munte dezvoltat, cu pensiuni la tot pasul. Sursa: Dan Arsenie
Dar nu aceasta atrage primele priviri, ci casele aproape lipite de drum, cu băncuţe de lemn pe marginea şantului. Şi acoperişurile roşii de ţiglă, asortate cu pomii care le depăşesc în înălţime. Peste garduri, vezi meri aplecaţi de rod, iar căruţele cu cartofi vin de la câmp şi aproape toate opresc la birtul din sat. Peste drum de magazinul universal convertit în cârciumă e biserica, căţărată pe un deal şi mărginită de cimitir. Ca turist, oamenii nu se uită câş la tine, doar înţeleg că muntele ce îi străjuieşte la sud îi atrage pe toţi.
Creasta gigantă, cu vârfuri dese şi semeţe, răsare târziu în dimineaţă. Doar e septembrie, iar ceaţa în zori este un fenomen obişnuit. Pentru şoferi, Transfăgărăşanul în sine este un obiectiv de neratat. Pentru drumeţi, traseele marcate fug din drum prin păduri şi printre stânci, unde urma de turist e rară, iar susurul de râu - puternic.
CITIŢI ŞI:
Casele memoriale din Sibiu, lăsate pradă uitării
Cum ajungi în Făgăraş
Cazare în Cârţişoara
SATUL DE SUB MUNTE. Prin Cârţişoara trec maşinile care traversează Făgăraşul. Sătenii, cu gospodării îngrijite, cultivă cartof. Alţii s-au reorientat şi a deschis o pensiune
Printre pântecoşi şi slăbănogi
Deşi telecabina de la Bâlea Cascadă te duce la lacul cu acelaşi nume în câteva minute, cei care vor să cunoscă Făgăraşul ar trebui să o ia pe jos, pe un traseu marcat cu cruce roşie, de maximum patru ore. Traseul începe într-o pădure, din care vei ieşi abia peste două ceasuri. În vale de poteca ta curge un râu îngust şi zgomotos. În sus, brazii îşi fac curaj spre creastă, dar
