Cercetările Anei Aslan le-au amintit oamenilor că pot îmbătrâni frumos "Tinereţe fără bătrâneţe" şi, eventual, "viaţă fără de moarte", acesta a fost dintotdeauna visul omenirii.
Cercetările Anei Aslan le-au amintit oamenilor că pot îmbătrâni frumos
"Tinereţe fără bătrâneţe" şi, eventual, "viaţă fără de moarte", acesta a fost dintotdeauna visul omenirii. Basmul românesc părea că s-a materializat prin cercetările Anei Aslan, vestită în întreaga lume.
"Gerovital" şi "Aslavital" au fost zeci de ani "ambasadorii" României, în faţa cărora nicio uşă a mai-marilor lumii nu a rămas închisă. A fost perioada de glorie a "imaginii" României, şi asta numai datorită obsesiei eterne a omului: teama de îmbătrânire şi de moarte.
Epopeea căutării elixirului vieţii sau, cel puţin, al tinereţii, a început odată cu istoria omenirii. A fost consemnată în cea mai veche scriere - sumeriană. "Când zeii i-au făurit pe oameni, ei le-au hărăzit acestora moartea, iar viaţa veşnică au păstrat-o pentru ei", i-a spus nimfa Siduri regelui din Uruk, Ghilgameş, plecat în lume în căutarea nemuririi.
"Epopeea lui Ghilgameş", scrisă pe tăbliţe de lut în 3.600 de versuri, arată zădărnicia întreprinderii marelui conducător, care, deşi era considerat pe jumătate zeu, partea lui muritoare l-a aşezat în rândul oamenilor pieritori. Şi totuşi exista un precedent: Udnapiştim, supravieţuitor al marelui potop care distrusese omenirea. Acestuia i se dăruise viaţă veşnică de către zei. Mai mult decât atât, din epopee reiese că mai existau căi de a dobândi viaţă lungă, dacă nu eternă.
Udnapiştim îi dezvăluie lui Ghilgameş existenţa unei plante, păzită de un monstru. Ghilgameş reuşeşte să intre în posesia ei, dar o pierde pe drumul de întoarcere. N-a fost să fie! Dar, cândva, omul putea trăi sute şi chiar mii de ani fără "reparaţii" capitale. O aminteşte lista sumeriană a
