Paştile la Mănăstirea Prislop nu culminează cu un spectacol al Învierii ieşit din comun. Mîncarea e modestă, dar ajunge la toată lumea. Călugării Nicodim, Ioan şi Arsenie îşi plimbă duhul sfînt peste locul însemnat de trecerea lor lumească.
Pierdute în negura vremii, începuturile acestei mănăstiri se leagă, prin legendă, de prezenţa Sfîntului Nicodim, întemeietorul primelor obşti de călugări în Ţara Românească, la Tismana şi la Vodiţa. Aici, la Prislop, se pare că a copiat Nicodim, în 1404, celebrul său Tetraevangheliar şi tot aici s-a nevoit, într-o peşteră, cuviosul Ion Sihastrul, pomenit de Cezar Bolliac, descoperitorul “Plîngerii Mănăstirii Silvaşului”, manuscris în versuri lăsat urmaşilor de călugărul Efrem (secolul XVIII). Azi, mănăstirea cu hramul Sfîntul Evanghelist Ioan trăieşte din acest valoros trecut, dar şi din smerenia şi vrednicia celor 30 de călugăriţe, precum maica Timoteea, care a ţinut registrele contabile şi casieria mănăstirii pînă la vîrsta de 100 de ani.
Simplitate
Despre pregătirile de Paşti la Prislop ne-a vorbit stareţa aşezămîntului monahal, Pavelida Muntean, care ne-a cercetat mai întîi, bine de tot, ca nu cumva bărbaţii să aibă ţigara aprinsă ori femeile să poarte pantaloni... “În post, ne-a spus ea, omul îşi face o cercetare individuală a tot ce a comis rău şi-şi mărturiseşte, în biserică, păcatele, lepădîndu-se de ele şi astfel putînd să ajungă la sfînta împărtăşanie. Pregătirea e, deci, mai mult spirituală...” La Prislop, în noaptea de Înviere, se trag clopotele cu 20 de minute înaintea aprinderii luminilor; oamenii înconjoară de trei ori biserica şi rămîn la slujbă pînă spre dimineaţă, cînd primesc “paştile”. Pe urmă sînt poftiţi în sufragerie pentru a ciocni ouă roşii, un pahar de vin... La ora 13 se pune masa pentru toată lumea. La Mănăstirea Prislop se mănîncă miel; carnea se
