Într-o discuţie purtată cu conf. univ. dr. Petru Lucaci, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici (în urmă cu cîteva luni şi materializată într-un interviu publicat de Observator cultural), acesta semnala faptul că, în ciuda crizei, în România anului 2011 sînt organizate săptămînal trei-patru expoziţii. Mai mult decît atît, există o tendinţă de a se deschide noi galerii, iar licitaţiile de artă doboară record după record. Pe acest fond, după o lungă perioadă cu pagini albe în calendar, evenimentele „plastice“ au început chiar să se suprapună. Pe 4 mai, au avut loc în paralel, la aceeaşi oră, două vernisaje, în galerii aflate la cinci minute distanţă una de alta. O parte din public a fost prezent în cele două locuri. Este vorba despre The Other Body, de la Victoria Center for Contemporary Cultural Production de şi despre Spettacolo Del Mondo, de la Elite Art Gallery – Galeriile de Artă ale Municipiului Bucureşti. Coincidenţa (nepremeditată) face ca cele două expoziţii să fie deschise pînă pe 24 mai şi similitudinile nu se opresc aici. Unul dintre artişti a expus în ambele expoziţii, apoi titlurile (alese în relaţie cu „conţinutul“) reiau sintagme care au fost folosite anterior drept titluri în alte domenii: „The Other Boby – Reflections on Difference, Disability and Identity Politics“, studiu publicat de Ynestra King în MS Magazine, în 1993, şi „Spettacolo del Mondo“, film realizat în 1953 de regizorul Mario Mattoli. Despre acest al doilea eveniment, curatoriat de semnatarul acestor rînduri, nu voi scrie în rîndurile de faţă, oprindu-mă asupra celui dintîi, al cărui curator este Petru Lucaci. Înainte de orice altceva, remarc nivelul artistic, amploarea, diversitatea şi suportul teoretic. Prin aceste atribute, expoziţia păstrează coerenţa, spaţiul suportînd şi lăsînd „să trăiască“ un mare număr de lucrări, realizate de „mîini diferite“. Numărul artiştilor şi bi