Pe Stela Popescu am regăsit-o în Sala Savoy, locul unde îşi ţine, de două săptămâni, reprezentaţiile pentru Teatrul de Revistă. Plină de vervă, actriţa ne-a vorbit despre stand-up comedy şi copilăria marcată de lipsa tatălui.
Adevărul TV: Cum se cultivă dragostea publicului, în zeci de ani de carieră?
Stela Popescu: Publicul e ca un melcişor, cu antenele întinse. Dacă simte că ceva nu e în regulă îşi retrage imediat „corniţele". Cu sinceritate câştigi inima omului simplu şi pe cea a omului sofisticat.
Aţi fost la spectacole de stand-up comedy? Cum vi s-au părut?
Am fost, dar nu m-au impresionat, mi s-au părut slabe. Pentru că trebuie să fii Florin Piersic ca să faci stand-up co-medy. Tot spunea un domn că e pentru prima oară când se face aşa ceva la noi. Nu-i adevărat! Florin Piersic ce face, dragă, de 50 de ani, nu face stand-up comedy? Mai ales că eu am auzit la ei niște bancuri pe care le știu de la Puiu Călinescu! O interacţiune permanentă cu publicul, asta înseamnă stand-up comedy. Adică pe loc să inventezi și să fii cu haz. Și eu cred că trebuie să ai un text, o coloana vertebrală care să susţină acest tip de spectacol. Poţi să îl faci fără un scenariu prestabilit doar dacă ești genial. Mai au un handicap cei care fac asta acum: publicul nu-i ţine minte, pentru că sunt mici, n-au nicio realizare.
Poate că sunt și prea tineri...
Geniul nu e de la 25 de ani în sus.
În rolul din serialul „Aniela" aţi renunţat la orice urmă de cochetărie...
Am detestat tot timpul să joc roluri de cochete. Pentru mine, femeia cochetă pe scenă e o obligaţie. E o obligaţie să fii frumoasă. Deşi am jucat dive la Revistă, nu mi-au plăcut rolurile de cucoană. Am refuzat şi rolul din „Livada cu vişini", tocmai pentru că perso-najul venea cu o anumită graţie, era diafan, plutea cumva deasupra lucrurilor. Ori aşa ceva nu se potriveşte cu