Pe unul dintre puţinele bloguri urmărite constant - cel al Simonei Ionescu - am citit mai demult, la 9 octombrie 2009, sub titlul Bani pentru partid din apă chioară? un text care debuta astfel:
"Uite aşa mi-a venit să scriu! Ca pe vremuri, la «Bulina roşie», cu Dan Andronic şi Mirel Curea, când Ion Cristoiu a deschis campania «Bani pentru partid». Obiceiurile traversează vremurile sub aceeaşi lozincă: nimic nu se pierde, totul se transformă şi se pliază". În chiar noaptea când am citit aceste rânduri, mi-am amintit de campania Bani pentru partid, dusă cu înverşunare şi răsunet de Evenimentul zilei din 1996. Partidul denunţat ca strângând bani pentru el, mai precis pentru bătălia electorală de la finele lui 1996, nu era altul decât PDSR, urmaşul FSN şi tata-moşul actualului PSD. Aflat la putere de şase ani, partidul cu pricina se avântase într-o campanie de strângere de bani negri pentru candidatul la prezidenţiale, Ion Iliescu, şi pentru el însuşi, la parlamentarele din acelaşi an. Rod al investigaţiilor desfăşurate de reporterii ziarului, s-au dezvăluit atunci mijloace înfricoşătoare de jefuire a statului nu pentru punga mafioţilor ocrotiţi de săracul şi cinstitul Ion Iliescu, politicianul care a lăsat guşterii tranziţiei să se îmbogăţească în schimbul sprijinirii de către aceştia pentru a rămâne ani întregi în fruntea statului, ci pentru punga PDSR.
Mai zilele trecute, am fost într-o scurtă deplasare în judeţul Gorj sub semnul nevoii de a ieşi din bordelul politico-mediatic bucureştean, pentru a vedea la faţa locului România reală. În Târgu-Jiu, în localităţile judeţului, dar şi pe drumul Târgu-Jiu-Bucureşti, am putut sesiza că România reală a acestor zile e, de fapt, România electorală. Iar cum la noi campania înseamnă ghiftuirea realităţii cu materiale de publicitate electorală, am putut realiza un clasament al candidaţilor după cantitatea de
