Supremația legii fundamentale ne este garantă de către Curtea Constituțională. Aceasta este unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, este indenpendentă faţă de orice altă autoritate publică şi se supune numai legii.
Dacă lucrurile stau chiar așa, rămâne de văzut, însă în privința Curții Constituționale dezideratul general acesta este: o instituție autonomă, aflată în afara oricărei subordonări politice, abilitată să exercite controlul de constituționalitate atunci când i se cere un aviz sau o decizie în acest sens.
În prezent, judecătorii Curții Constituționale sunt aleși pentru un mandat de 9 ani. Acest mandat nu poate fi nici prelungit, nici înnoit.
Constituția României prevede că trei judecători sunt numiţi de Camera Deputaţilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României. Altfel spus, atribuția numirii judecătorilor la Curtea Constituțională este împărțită între Parlament, puterea legislativă, și Președinte, parte a executivului. Guvernul, puterea executivă propriu-zisă, nu are niciun cuvânt de spus în această procedură, iar puterea judecătorească nici atât.
Cred că aici avem o problemă care va trebui soluționată cu ocazia procesului de revizuire a Constituției.
Dacă se vrea cu adevărat o democrație constituțională, România trebuie să dea aplicabilitate, concretețe, principiilor fundamentale ale statului de drept în tot ceea ce ține de esența organizării statului, iar structura Curții Constituționale nu se poate sustrage incidenței acestor principii, și mă refer aici în mod special la principiul separației și echilibrului puterilor în stat.
Practic, la acest moment, în ceea ce privește numirea judecătorilor la Curtea Constituțională, puterii judecătorești nu i se recunoaște niciun drept, ceea ce e profund anormal, chiar absurd, având în vedere că și Curtea Constituțională nu este altceva decât o instanță n
