Stimate domnule Lucian Raicu,
Deschid rubrica de gust şi aromă, Culinare, cu un citat din Scedrin! „Papinca mi-a povestit odată că un englez a pus rămăşag cu alt englez că o să mănînce o pisică moartă... şi a mîncat-o!” Asta îmi aminteşte de un joc din copilărie. Ne adunam mai mulţi şi unul recita: „La popa la poartă/ Stă o mîţă moartă./ Cine-o rîde şi-o vorbi/ Drept în gura lui va fi!”
Muţi, holbîndu-ne unul la altul, rezistam cît mai mult să nu izbucnim în rîs. Cel mai slab de înger plesnea, în sfîrşit, într-un hohot gîlgîitor! Toţi (acum era voie!) rîdeam fiindcă el, cedînd primul, mîncase virtual mîţă moartă! Straşnic joc! Aveam 6-7 ani, stam la Belceşti, un sat pe linia Podu Ilioaie-Hîrlău. Taică-meu era şef de gară! Avea uniformă, chipiu şi paletă!
*
Tot din acea perioadă îmi aduc aminte următorul dialog versificat ce circula printre ţărăneii cu care mă jucam:
„- Ce faci moşule-n pîrău?”/ „- Trag femeia la gealău!”/
„- Moşule, să vin şi eu?”/ „-Măi băiete, tare-i greu!”
Imposibil ca strofa să fi fost făcută de unul de vîrsta noastră. Prea multă înţelepciune, resemnare şi, aş spune, fatalitate, se încheagă în cele patru rînduri. Şi-apoi observaţi, vă rog, pudoarea cu care este dezvăluită „drama” moşului! Şi cîtă fineţe în versul al doilea! Ce eufemism delicios!
*
Culinare. Kirillov - mare băutor de ceai. „ - Îmi place ceaiul. Noaptea. Mult, zise el. Mă plimb prin cameră şi beau ceai pînă-n zori. În străinătate, noaptea, n-ai cum să bei ceai! S-ar putea scrie un articol: Băutorul de ceai! Să culeg de peste tot citate cu samovar şi ibrice!
*
Mîncăm, evident, cu gura! De aceea la Culinare ar trebui introduse şi citate privind organul halitor cu părţile lui componente: buze, dinţi, limbă, cerul