După zeci de lucrări ştiinţifice şi multe scandaluri, Bertrand Russell a primit importanta distincţie. Academia Suedeză a apreciat „scrierile sale variate şi semnificative, în care apără idealurile umanitare şi libertatea de gândire“. Bertrand Russell (1872-1970) s-a născut în Ravenscroft (astăzi Cleddon Hall), Monmothshire, Marea Britanie, într-o familie cu tradiţie în activismul politic. Bunicul său, contele John Russell, fusese prim-ministru al Angliei în anii 1840 şi 1860. După moartea ambilor părinţi, Bertrand şi fratele său Frank au locuit o vreme cu contele până când acesta, la rândul său, s-a stins din viaţă, cei doi copii fiind lăsaţi sub tutela contesei Russell.

Cum tatăl lui Bertrand fusese un ateu convins, a lăsat explicit indicaţii ca ­fiii săi să fie crescuţi în dogma agnostică. Deşi contesa Russell provenea dintr-o familie scoţiană prezbiteriană, iar în atmosfera casei domina frecvent ruga, Bertrand şi fratele său nu au împărtăşit avântul dogmatic al bunicii lor, ci ateismul convins al tatălui.

Bertrand îşi primeşte educaţia acasă, sub îndrumarea tutorilor şi a guvernantelor, însuşindu-şi aproape la perfecţie franceza şi germana. În 1890 îşi începe rezidenţa la Trinity College primind o distincţie în filosofie. Începând cu 1894, activează pentru câteva luni ca ataşat al Ambasadei britanice la Paris.

Pleacă apoi la Berlin unde studiază democraţia socială. După ce vizitează Congresul Matematic din Paris în 1900, devine fascinat de lucrările matematicianului Peano, pe care le studiază asiduu. În autobiografia sa, Bertrand Russell afirmă că pornirea de a cunoaşte cât mai multă matematică a fost ceea ce l-a împiedicat să se sinucidă.

Principiile matematicii şi matematica filosofiei

Russell publică prima sa lucrare majoră în 1903. În „Principiile matematicii“, dezvoltă logica matematică