În România există circa 250 de cetăţi şi biserici fortificate construite de saşi începând din secolul al XIV-lea şi până în secolul al XVIII-lea. Ele reprezintă o mărturie vie a modului de viaţă şi a organizării societăţii săseşti din perioada respectivă.
Principalele oraşe locuite de saşii transilvăneni au fost cele şapte cetăţi („sieben Bürgen“) care au dat numele german al Transilvaniei, „Siebenbürgen“: Bistriţa (Bistritz), Braşov (Kronstadt), Cluj (Klausenburg), Mediaş (Mediasch), Orăştie (Broos), Sibiu (Hermannstadt) şi Sighişoara (Schburg).
Denumirea de „Siebenbürgen“ a stârnit dispute aprige în rândul istoricilor. Prin „Siebenbürgen“ se înţelegea iniţial numai provincia Sibiului, însă astăzi ea denumeşte regiunea de podiş dintre Munţii Apuseni, Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Orientali, într-un cuvânt, Transilvania.
Bistriţa (Bistritz)
Prima colonizare a zonei Bistriţa de către saşi a avut loc în anul 1206, când a fost întemeiată localitatea Nösen (Bistriţa), regiunea din jur fiind denumită Nösnerland. În anul 1465, cetatea medievală din Bistriţa avea 18 turnuri şi bastioane. În această perioadă, Bistriţa a devenit unul dintre cele mai importante oraşe din Transilvania alături de Braşov, Sighişoara şi Sibiu. Cetatea era apărată de meşteşugarii oraşului grupaţi în bresle, fiecare dintre ele având în grijă un turn de apărare.
Astăzi, din cetate a mai rămas doar unul dintre turnuri - Turnul Dogarilor, cu cele trei niveluri şi 35 m înălţime, Biserica Evanghelică, aceasta fiind construită în secolul al XV-lea în stil gotic, cu un turn înalt de 75 m, şi unele bucăţi din zid pe strada Dogarilor şi în Piaţa Unirii.
Braşov (Kronstadt)
Unul dintre oraşele medievale ce s-au conservat foarte bine este Braşovul. Aşezarea întemeiată de cavalerii teutoni în 1211 era locul de întâlnire al oamenilor puterni