La 31 mai 1919, Academia Română a organizat o şedinţă extraordinară cu public, prezidată de Petru Poni. Conform procesului-verbal, N. Iorga face expunere asupra drepturilor noastre istorice şi etnice, pe care le au românii asupra ţinuturilor româneşti cerute să fie încorporate în Regatul României. "În momentul când e vorba să se dea României întregite - spunea istoricul - prin sacrificiul cel mai mare pe care-l poate aduce în lupta comună cu aliaţii ei hotare cari nu corespund, nu numai cu nevoile economice cele mai fireşti ale unui Stat modern şi cu cerinţele cele mai elementare ale apărării naţionale, dar nici cu aşezarea etnografică a poporului nostru şi cu drepturile istorice cele mai evidente (...), Academia Română, oricare ar fi soarta protestului care se ridică de către un popor întreg, crede că e de datoria ei să aducă opiniei publice din ţară, ca şi judecaţii cercurilor din Apus, pe cari le privesc şi le interesează problemele marei păci de la capătul marelui război, constatări a caror răspundere poate fi luată ştiinţific, în contra obiecţiunilor unei propagande interesate." După prezentarea drepturilor României, inclusiv asupra Banatului întreg, Istoricul încheia: "Academia Română supune şi conştiinţei lumii întregi aceste constatări, cari nu pot fi tăgăduite, şi aceste concluzii, cari nu pot fi infirmate." Petru Poni citeşte o Moţiune de susţinere a revendicărilor româneşti, primită cu "aplauze şi ovaţiuni de membrii prezenţi ai Academiei şi de public". Textul va fi trimis Conferinţei de Pace şi mai multor academii din lume.
La Congresul Ligii Culturale, 1 iunie 1919, Nicolae Iorga citeşte o Moţiune în problema Banatului, ce urma a fi trimisă Aliaţilor: "Congresul Ligii Culturale se uneşte la protestul întregii românimi contra încercărilor de a se da, pentru a se ţine seama de pretinse drepturi rezultând din simple colonizări, neamului (statului)
