Cu toţii ne aducem aminte de rubricile din ce în ce mai scurte de desene animate din timpul Albumelor duminicale sau al emisiunilor pentru copii din Epoca de Aur. Şi ne mai amintim că nu prea vedeam Tom şi Jerry, Bugs Bunny, Scooby Doo sau Casper. Ci desenele ruseşti Nu pagadi (cu lupul şi iepuraşul) sau cele poloneze cu Lolek şi Bolek. S-au dat de atât de multe ori episoadele, că până şi redactorii care le aveau în grijă se săturaseră de ele.
Desenele animate se difuzau în emisiunile mari de sâmbătă şi duminică, sub titulatura Din universul desenului animat, Gala desenului animat sau, simplu, Desene animate. Excepţie făceau zilele de dinaintea unor "sărbători oficiale", când desenele animate dispăreau pur şi simplu din peisaj. Erau programate în schimb documentare patriotice, "educative" şi cu titluri mai mult decât bombastice, precum Mândria de a fi vlăstarele epocii Nicolae Ceauşescu sau Conducătorului iubit, dragostea şi recunoştinţa copiilor ţării.
Spre bucuria noastră, a copiilor de-atunci, mai "scăpa" din când în când şi câte o producţie "occidentală", dar trunchiată (se tăiau scenele violente, periculoase). Pentru că trebuia menţinută "linia educativă", până şi cele mai "cuminţi" desene animate erau cenzurate.
Floricel Nicolae, redactor în cadrul Televiziunii Române, ne-a povestit despre un desen animat al cărui personaj principal era un puişor de găină, Calimero, ce avea ca pălărie o jumătate de ou: "Puişorul respectiv era persecutat de fraţii lui şi de restul animalelor din curte, astfel încât fiecare episod se termina cu puişorul care îşi despărţea aripioarele într-o parte şi în alta şi zicea: «Eu sunt mic şi toţi îmi fac rău şi toţi mă persecută». Apoi replica a devenit: «Eu sunt mic, toţi mă ceartă». Nu le-a convenit şi s-a transformat în: «Eu sunt mic, nu ştiu ce să mai fac ca să le fiu pe plac».
Şi t
